Pe urmele lui Lev Trotki, in Constanta si Mangalia

Este demn de mentionat faptul ca relatarile lui Trotki sunt veridice, facand apel la situatii si persoane reale, de la Constanta * Un exemplu in acest sens este evocarea lui Simeon Petrescu, ctitor al publicatiei Viitorul Dobrogei, subintitulata "Organ conservator-democrat al intereselor Dobrogei"

La editura Polirom a aparut in 1998 o lucrare care reuneste in cele peste 150 de pagini articole scrise de Lev Trotki pentru publicatia Kievskaia Misl (Gandirea kieveana), in calitate de trimis special de razboi. Insemnarile lui Trotki despre Romania din acel timp, reunite sub titlul "Romania si razboiul balcanic" cu specificare "Cine a avut de castigat de pe urma celui de-al doilea razboi balcanic? Din insemnarile unui trimis special", reprezinta un interes deosebit pentru cititorul din zilele noastre si releva calitatile de fin observator ale lui Trotki. Cu o vasta activitate revolutionara in spate si destui ani de exil si puscarie, la cei 33 de ani, Lev Davidovici Bronstein - cel care isi luase pseudonimul revolutionar de la numele unui gardian pe care il cunoscuse in inchisoare odessista - nu a stat prea mult pe ganduri atunci cand Kievskaia Misl (Gandirea Kieveana) i-a cerut sa mearga in Balcani, in calitate de corespondent de razboi. Calatoria pe care acesta o face in Dobrogea este un prilej pentru constanteanul si mangaliotul din zilele noastre, dar si pentru orice dobrogean, de a face o incursiune in trecut, in Dobrogea anilor 1913. Lasand la o parte considerentele politice, tanarul Lev Trotki este fascinat de locurile pe care le strabate. In drum spre Constanta cu expresul de la Bucuresti, insotit de prietenul sau, medic bulgar la mosia caruia va trage la Mangalia, Trotki este impresionat de "principalul pod dunarean", colosul construit in 1890-1895 de inginerul "italian" Anghel Saligny. De asemenea se remarca ca pe parcursul insemnarilor despre Dobrogea, Trotki face frecvent trimiteri la "potemkineti". Este relevanta observatia pe care o facea trimisul publicatiei la acel moment despre mozaicul intercultural al Dobrogei, observatie care isi mai pastreaza pertinenta pana in zilele noastre, cand taramul dintre Dunare si Mare este considerat model de convietuire interetenica. Observatia directa este intregita de activitatea de documentare. "Dupa ultimul recensamant, la Constanta sunt cel putin 25.000 de locuitori, de cel putin 25 de nationalitati. La fel este intreaga Dobroge. Iata unde si-ar putea incerca fortele specialistii in esperando". Si la Mangalia, Trotki este impresionat "expozitia etnografica" care i se dezvaluie in plina strada: turci calmi si barbosi, scapeti care beau ceai, un grup de notabilitati locale care joaca table si zaruri, bulgari din Tuzla Cadrilaterului care beau bere, un grec pletos, staroveri lipoveni "pescari, voinici cu parul zburlit, care nu-si tund niciodata barbile", tatari cu carute, tigani turci si tigani romani, "foarte deosebiti unul de altul". In acest mozaic etnografic, Trotki este uimit de competentele lingvistice ale ciceronului sau, Rakovski care actioneaza cu dezinvoltura in "haosul etnic si lingvistic". Intorcandu-ne, impreuna cu Trotki, de la Managlia "in directia monumentului lui Ovidiu" avem ocazia sa intalnim un personaj pitoresc. Este vorba despre Simeone, " president du conseil general". Aflam ca "Simeone e takist", adica "conservator-democrat, partizan al actualului ministru de interne (1913), Take Ionescu", ca a facut o gazeta a takistilor la Constanta si ca este si publicist. De asemenea, aflam ca Simeone a fost profesor la Constanta, in calitate de...artist si ca a vizitat toate capitalele europene, precum si America de Nord.

Simeone isi doarme somnul de veci in Cimitirul Central

Consemnarile, relatarile lui Trotki sunt veridice, fac apel la situatii si persoane reale, de la Constanta. "Insotitorul sau, in deplasarea din judet, este cunoscutul dobrogean dr. Cristian Rakovski - consiler judetean o vreme, la Constanta si proprietar la Gheringec, Pecineaga de astazi; este viitorul inalt functionar sovietic, cu atitudini antiromanesti exprimate din aceasta postura, care avea sa-i fie, in cele din urma, de altfel, si fatala", afirma istoricul Stoica Lascu. Presedintele Consiliului Judetean, Simeon, este si el un personaj real, care-si doarme somnul de veci in Cimitirul Central din Constanta. Bun cunoscator al vietii moderne dobrogene, conf. univ. dr. Stoica Lascu i-a depistat mormantul lui Simeon, lui ca si altor figuri publice locale, primari, consilieri, medici, invatatori, profesori, preoti, militari, in intreprinderea sa de a pune in valoare multiple izvoare istorice dobrogene. " Simeon, caricaturizat pe nedrept de catre viitorul lider al Revolutiei Bolsevice, printr-un evident tuseu ideologizant, nu este altul decat Simeon Petrescu, fratele lui Costache Petrescu, liderul national-cultural al romanilor dobrogeni in ultimele doua decenii al perioadei otomane in spatiul dintre Dunare si Mare", spune profesorul Stoica Lascu. "Originar din Silistra, fiul dascalului roman Petre, care-i invata pe copii romaneste, a avut, intr-adevar, o viata extrem de tumultoasa - sintetizata ca atare de catre corespondentul gazetei moscovite - ce poate constitui un veritabil subiect de roman. Iar ziarul la care se face trimitere, nu este altul decat Viitorul Dobrogei, subintitulat . El a fost redactat in intregime, practic, de catre Simeon Petrescu. A aparut, initial, la Bucuresti, la 10 februarie 1908, pentru ca de la 27 mai 1912 si pana la ultimul numar, din 25 decembrie 1913, sa fie tiparit la Constanta", a completat istoricul Stoica Lascu.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}