Stradivarius, Beethoven si ritmul de manea

Pentru unii, recitalul Stradivarius a fost o sansa unica in viata, insa pentru majoritatea falsilor melomani, evenimentul a fost inca o manifestare de snobism

Vioara Stradivarius, manuita de Alexandru Tomescu, a ajuns, miercuri seara, si in sala Teatrului de Opera si Balet Oleg Danovski. Impreuna cu Horia Mihail la pian, Tomescu a sustinut un recital care va ramane, mult timp, intiparit in sufletul adevaratilor cunoscatori. Insa, pentru multi, evenimentul artistic a fost inca un mijloc de a-si etala snobismul. Sala teatrului a fost plina, doar pentru ca se anuntase un recital extraordinar Stradivarius. Alexandru Tomescu a devenit deodata apreciat si ovationat, asa cum merita un adevarat virtuoz. Unde erau cei care l-au aplaudat frenetic atunci cand, nu demult, Tomescu sustinea concerte in sala teatrului? Doar cativa melomani raspundeau vrajiti chemarii muzei Euterpa. Publicul de la malul marii, avid de ceea ce suna pompos nu si-a dezmintit, nici de aceasta data, comportamentul de snob. El a dovedit, inca o data, ca ii este mult mai aproape ritmul oriental, denaturat de manea, decat sunetul de cristal al unei viori unice si gratia aristocratica a unui pian. Telefoanele impertinente, apartinand nu doar tinerilor, ci si celor cu pretentii, nu au amutit, iar ritmurile de manea au rasunat la un loc cu creatiile lui Beethoven, Mozart, Sarasate sau Paganini. Unii nu au fost impresionati nici de valoarea pretiosului instrument datand din secolul XVIII, nici de rana de la gatul violonistului, o mica neplacere, un tribut adus artei. Dar au fost si priviri vrajite, pentru care vioara si violonistul devenisera obiectele admiratiei. Pentru unii, recitalul a fost sansa unica si nesperata, iar pentru altii, o oportunitate de a-si etala pseudo-imaginea de iubitori ai artei. Publicul care, miercuri seara, a tusit, s-a foit si a raspuns la telefon in timpul recitalului este framantat din acelasi aluat ca cel care, in urma cu mai bine de opt decenii, nu a dat curs invitatiei unui nume precum George Enescu. Marele muzician a venit la Constanta in 1923, dar, desi toate biletele fusesera vandute, in sala Elpis, la ora prevazuta pentru concert, nu au fost decat 20 de persoane. Concurenta fusese facuta de... un spectacol de revista.

Promisiune respectata

Pentru violonistul Alexandru Tomescu, care provine dintr-o familie cu traditie muzicala, Constanta reprezinta un loc special. Muzicianul nu a uitat ca, la noua ani, debuta ca solist al Orchestrei Simfonice tomitane. De aceea, turneul de promovare a viorii a cuprins pe lista sa si acest oras. "Constanta nu putea lipsi de pe lista pentru ca aici am debutat in urma cu mai bine de 20 de ani", si-a amintit violonistul. Nimic nu l-a impiedicat pe artist sa dea ce-i mai bun. In ciuda forfotei din sala, a tusei generale si a soneriilor telefoanelor, Tomescu si prietenul sau, Mihail, nu au precupetit niciun efort, chiar daca sonata de Beethoven consuma energie cat pentru un concert intreg. Tanarul violonist nu a uitat nici de promisiunea pe care a facut-o atunci cand a castigat vioara prin concurs. A promis ca o va duce pe cat mai multe scene de concert. In primul rand, in tara, pentru ca vioara apartine statului roman, "adica mie, dumneavoastra, fiecaruia dintre noi", a spus Tomescu.

O vioara proprie

Instrumentul muzical este foarte bine pazit, in permanenta. Nu este vorba despre valoarea propriu-zisa a viorii, care se ridica la 1,2 milioane de dolari. Vioara face parte din patrimoniul national al Romaniei, categoria tezaur. Nici violonistul nu a scapat, miercuri seara, privirii vigilente a unui bodyguard, care a urmarit ca totul sa fie in regula, chiar din sala de spectacole. Stradivarius nu este singura vioara de renume folosita de Alexandru Tomescu. Concursul castigat, in 1995, la Genova i-a adus posibilitatea de a canta chiar si pe vioara lui Niccolo Paganini, iar in America, a intalnit colectionari de mare valoare, care i-au dat posibilitatea de a incerca alte "bijuterii" de colectie. "Intotdeauna mi-am dorit o vioara mai buna. Cand eram mic, citeam foarte mult carti despre lutieri, stiam nu doar viata lui Stradivarius, a lui Guarnieri sau Amatti, ci si pe cea a marilor familii de lutieri din Franta, Italia sau Germania. La un moment, imi propusesem sa-mi construiesc o vioara. Insa, acest concurs imi deschide niste posibilitati cu totul noi", a declarat Alexandru Tomescu. Misiunea sa este ca, in cei cinci ani, sa-i redea viorii vigoarea bine meritata. Vioara castiga, in fiecare zi, in calitate, in suplete si in forta, motiv pentru care Tomescu este curios sa faca, la sfarsitul turneului, o comparatie intre programul din deschidere si cel pe care il va canta la inchidere, la Ateneu. Instrumentul muzical, datand din secolul al VIII-lea, a fost cumparat de statul roman in 1956 si a fost dat in folosinta lui Ion Voicu, pe baza unui contract de comodat. Vioara Stradivarius Elder - Voicu a fost castigata de talentatul muzician, in varsta de 32 de ani, pe 7 septembrie 2007, in urma unui concurs organizat de Ministerul Culturii si Cultelor, in cadrul festivalului George Enescu.

Scris de: {autor}Mirela STINGA {/autor}