Tainul ursului

Demisecul zilei

Iepurasul s-a trezit cu noaptea intre urechi. E vesel si zglobiu. Mai zglobiu decat atunci cand il fugareste vulpea si mai vesel decat atunci cand reuseste sa-i scape din labe. Pentru ca astazi o sa-si faca o portie uriasa de clatite. S-a gandit la asta intreaga saptamana, a salivat, a visat la ele, a fost chiar bantuit de cosmaruri: ba i se lipeau de tigaie, ba tigaia lua foc si nu mai putea fi stinsa cu nimic, ba coca iesea de acolo si ii sarea in spinare, lipindu-i-se de blanita. Dar astazi cosmarurile vor lua sfarsit si fantasmele vor deveni realitate. Se duce, fluierand, in bucatarie, face o pirueta, isi pune sortuletul, scoate o oala, varsa in ea jumatate de kil de faina, sparge sase oua, toarna o jumatate de pahar de lapte, pune un deget de sare, apoi amesteca totul si incepe sa bumbaceasca intreaga compozitie cu un tel, atent, sa nu faca cocoloase. Din cand in cand mai adauga apa minerala - i-a spus lui bursucul ca apa minerala face clatitele mai pufoase. Mai pufoase, chiar, decat blanita lui. Apoi pune oala la frigider - tot bursucul l-a sfatuit, dar nu mai stie de ce. Bursucul, insa, ii inspira atata incredere incat daca i-ar fi zis sa stea cu labele in aluat doua saptamani ca sa-i iasa compozitia bine, s-ar fi executat intocmai. O jumatate de ora, cat are de asteptat, pune CD-ul cu "Death in Vegas", da volumul la maximum si danseaza ca un apucat pe piesa "one more time". Pe care, fireste, o pune de la capat de zece ori. Apoi isi revine din transa, scoate oala din frigider si fuge cu ea, topaind, spre aragaz. Aici ramane perplex, cu un piciorus in aer, limba scoasa si-o ureche blegita. Dupa trei, patru secunde i se blegeste si cealalta: planul s-a naruit, nu are tigaie. Apoi isi revine, se lasa sa alunece la podea si incepe sa caute o solutie. Cine are tigaie? Bursucul? Nici o sansa, asta mananca numai prin musafiri. Aha, ursul. Bine, da-i urs! Iepurasul o-ntoarce pe toate fetele, ca poftele ii dau ghes: si ce daca-i urs? Cu el n-a avut nimic de-mpartit niciodata. Se imbarbateaza: hai, ma, ca ursul e si el om. Daca nu vrea, nu vrea. Ce-o sa-i faca? De mancat n-o sa-l manance. Probabil. Dar poate-o sa-l intrebe ce face cu tigaia. Ei si? O sa-i spuna. Da, dar o sa ceara si el. Si? O sa-i dea. Cat sa-i si dea? Una, doua, de gust. Neee, la cata namila-i ala? N-o sa-i ajunga nici pe-o masea. Cand o sa-l vada ca vine la el cu trei clatite o sa-l ia la bataie. Atunci cat? Ca sigur o sa-si ceara tainul. O sa-l intrebe: cate clatite faci? O sa-i spuna ca face cinci clatite si o sa-i duca lui trei. Mai mult de jumatate! Neee, n-o sa-l creada ursul ca face doar cinci clatite. O sa spuna ca-si bate joc de el. Atunci, mai bine, joaca cinstit: face clatitele si chiar ii da jumatate. Cate o fi sa iasa, ies. Alea care se rup le pastreaza pentru el. Tot mestecandu-si gandurile, iepurasul nici nu realizase ca iesise din casa si mergea drept spre barlogul ursului. In timp ce apasa pe sonerie, o ultima angoasa ii mai zgaltaie urechiusele: sa vezi ca ursul o sa-i ia toate clatitele si va munci si degeaba! Taman in clipa aia, ursul scoate, mormaind, nasul afara: e tare nemultumit ca-i trezit la ora asta. Iepurasul, insa, furat de val, se ratoieste la el: "Stii ce? Du-te dracului cu tigaia ta cu tot! Ca nu-mi mai trebuie nici o clatita".