Trei chestii zilnic S.L.I.

Scriitor la ziar

Dintre sute de condeie care umplu gazetele locale, cred ca Sorin-Lucian Ionescu isi apropie cel mai mult demnitatea de "scriitor la ziar", despre care Tudor Octavian spunea ca incearca sa o impuna mediului publicistic romanesc in continuarea unei traditii care, probabil, obliga. Distinsul pamfletar al ziarului National probase, printr-o serie de volume, ca linia Cehov-Caragiale poate fi prelungita cu inca o statie. Dupa "Viol cu siameze", publicat in 1993 la Editura Saconi, publicistul caruia constantenii ii zic, conspirativ, S.L.I. a recidivat orgolios, cu antologia intitulata "Observator de Constanta: indignari cotidiene", parca pentru a proba ca metroul literaturii de presa circula si in provincie. De data aceasta, insa, tupeul e autentic: daca T.O. e un prozator care, printre lupii de presa, seamana cu o oaie vorbitoare, nevindecandu-se, nici pe departe, de viciul "eternitatii prin scris", S.L.I. este gazetar pana-n maduva oaselor, astfel incat indrazneala de a-si scoate articolele din topica efemerului si a le arunca pe piata sub forma unui volum este mult mai mare. Iata de ce, de cum i-am deschis cartea, am vrut sa verific daca materialele "dateaza". Tehnic vorbind, au o configuratie precisa in timp, fiind publicate in perioada martie 1999 - martie 2002. Altfel, prin lumina faptului ca cele aproape 120 de pagini acopera trei ani de "meserie", selectia s-a facut cu zgarcenie, ori cu simt de raspundere pentru padurile patriei. Nu-i gasim, aici, nici pe potentatii zilei, "abonati", cum ii stim, la prima pagina, nu aflam nimic despre ispravile lor periculos de locale. Repere livresti latra, ca parafraze, inca din titluri: "De veghe in lanul cu secarica din pufoaica" (Salinger), "Dulce si de nelasat e ciolanul patriei" (Petru Popescu), "Barsoane vesele si triste" (Toparceanu). Iata si cateva perle marca S.L.I.: "masina (...) raspunde la numele sub care era cunoscuta o provincie romana la sud de Dunare", sau "isi cotrobaie pentru o ultima oara secretara -predata succesorului cu borderou", ori "fondurile insuficiente au facut ca gaurile din stratul de ozon sa nu fie carpite in timp util", sau "B52 este o pasare mare, mare de tot, care face caca flacari". Dar cum nu sunt un fan al analizei pe text si, mai grav, cred ca farmecul unei carti e lectura cu ochii, creierul sau splina pe care o are fiecare-n dotare, am sa franez brusc. Nu-mi pot reprima, insa, doua carteli de final: nu-s foarte incantat de sublinierile din text ("boldari, le zic unii), care parca-ti smulg presul de sub ochi. Sau presu`, vorba lui S.L.I. Dar si cu amputarile astea am o problema: schioapata textu` si, dupa o vreme, incepe sa puta, domnu` Ionescu`!