Cum se fac bani in Fundatia Europeana pentru Tineret

Am dat zilele trecute peste un anunţ al Fundaţiei Europene pentru Tineret care spunea că au nevoie de oameni să lucreze, în principal, pe vânzări. Nu ştiu ce părere aveţi voi despre un astfel de "loc de muncă", dar mie mi-a sunat chiar bine. Nu mă aşteptam la un salariu mare pentru că este totuşi o fundaţie, dar mă bucura faptul că aş putea face ceva benefic pentru tineri.

Am fost invitat la un fel de interviu care a fost mai mult o prezentare. Mai erau doi tipi cu care am aşteptat cam 15 minute să vină preşedintele fundaţiei, Nicolae Mavrodin. Fiind preşedinte, am observat că-şi permite să lase lumea să-l aştepte, să vorbească la telefon în timpul prezentării, să plece din sală în timpul prezentării şi multe alte chestii de genul. Deja îmi schimbasem total părerea despre el şi despre fundaţie, dar mi-am zis că tre să stau până la sfârşit pentru că voi afla cu siguranţa anumite lucruri nu tocmai bune.

Ideea principală este că acest Mavrodin este interesat doar de profit. Atât! Nu-i pasă de nimic altceva decât de bani.

Fundaţia merge pe două mari direcţii:

1. Consultanţă juridică pentru firme.
Din spusele preşedintelui, fundaţia are colaborări cu diverşi jurişti şi avocaţi. Scopul fundaţiei este să convingă firmele să apeleze la serviciile acestora. Partea interesantă este că, fiind fundaţie, nu funcţionează exact ca o firmă de consultanţă, ci poate ocoli foarte uşor multe legi.
Practic, cei care apelează la aceste servicii plătesc prin sponsorizări. Conform legislaţiei, o firmă poate da bani, sub formă de sponsorizare, unui ONG, unei fundaţii etc. Bani care îi sunt deduşi din impozit. Adică statul plăteşte fundaţia din banii populaţiei, iar firma beneficiază de anumite servicii.

2. Finanţări
În 2011, fundaţia pune la bătaie 4 milioane de euro (bani luaţi din conturile UTC prin nu ştiu ce lege, după spusele preşedintelui). La aceşti bani pot avea acces firmele şi ONG-urile care prezintă un proiect bine pus la punct...cel puţin în teorie pentru că în practică se cam schimbă treaba. Pentru a putea aplica la aceste fonduri, trebuie să cumpere un caiet de sarcini care costă mult, chiar foarte mult ţinând cont că agentul de vânzări care convinge acea persoană să cumpere caietul primeşte 25 Euro comision.
Deja nu mai are rost să ne gândim la cine primeşte acei bani sau dacă îi primeşte cineva...

Deja mă enervasem şi mai mult pentru că nu am văzut care-i legătura cu tinerii şi ce face de fapt fundaţia. Clar era că nu face ceea ce ar trebui să facă. L-am întrebat care-i legătura şi mi-a spus că studenţii de la drept pot face practică la fundaţie pentru a putea profesa mai târziu.

Nu este mult, dar suna bine până când a venit cu bomba zilei:
La sfârşitul prezentării nici măcar nu ştia cum ne cheamă, dar vroia să lucrăm pentru fundaţie. Ciudat, ştiu! Doar că, pentru a putea lucra, un agent de vânzări are nevoie de pregătire pe serviciile pe care le oferă fundaţia (nu poţi vinde ceva ce nu cunoşti, clar asta). Pregătire pe care o ţineau oamenii din fundaţie, dar pentru care trebuie plătită o taxă de 50 de lei.

Aici m-am ridicat şi am plecat. Pe bune dacă pot înţelege foamea asta de bani a unora. Mai ales când se face în spatele unei fundaţii de acest gen şi la acest nivel. Adică...pe bune, tre să îţi plătesc taxă pentru a mă pregăti pe ceva care îţi este tot ţie folositor ? Plm, ca să nu înjur, cu toate că îmi vine.

Oare Garda Financiară chiar nu merge în control la ONG-uri şi fundaţii ? Pentru că ar trebui!

Sursa: Constantablog.net