De ce avem nevoie de Radio Europa Libera

Actualitatea dă peste noi, sunt lucruri spuse şi lucruri nespuse care vin năpraznic şi ne stâlcesc feţele, pe un front entropic, ca într-un film despre bătălia de la Mărăşeşti. Despre ce să scrii mai întâi? Despre mineriada neaşteptată a Doinei Cornea, sau despre Mircea Dinescu, endorser PSD? Despre avizul INEC, sau despre protestul din Piaţa Universităţii? Deşi, încă doi oameni au murit de gripă, iar un copil de şase ani şi-a pierdut viaţa, strivit de un leagăn, la Târgovişte... La Europa Liberă s-ar fi vorbit, foarte probabil, de Dinescu si Cornea.

Doua Pacturi fără dizidenţă

Mircea Dinescu, dizident român, scriitor interzis spre sfârşitul erei comuniste, promovează carteaIncrederea lui Mircea Geoană. Ajunge şi la Timişoara, unde, dupa semnareaPactului de la Timişoaraţine undiscurs, alături de Crin Antonescu, Mircea Geoană şi primarul ţărănist, Gheorghe Ciuhandu. În acelaşi timp, la Timişoara au loc proteste de stradă, oamenii se strâng în Piaţa Operei şi scandează lozinci împotriva noii alianţe. Acelaşi lucru se întâmplă şi la Bucureşti. 25 de asociaţii de revoluţionari îi cer viitorului preşedinte al României să clarifice evenimentele de la Revoluţia din `89 şi găsirea vinovaţilor pentru crimele de atunci. Cei doi candidaţi la preşedinţie sunt chemaţi să semneze Pactul pentru Reformarea Romaniei.

Doinea Cornea

Doina Cornea, dizidentă română, model moral al istoriei recente, apare la TV şi spune că scenaîi aduce aminte de mineriade, mai cu seamă că"se vedea pe multe chipuri că erau oameni nu de o calitate bună". Un participant la manifestaţia din Piaţa Universităţii şi-a atârnat de gât o foaie A4 pe carea scris:"Victimele în viaţă ale PNL şi PNŢ-CD au coalizat cu torţionarii lor. Care-i preţul moral plătit pentru această trădare?"Un utilizator numit Ştefan comentează în subsolul unui articol:"Stimată Doamnă! Sunt şocat de declaraţiile pe care le-aţi făcut acum, după 20 de ani de la revoluţie. Sper că nu aţi fost ameninţată cu puşcăria."

Mircea Dinescu

Discursul de la Timişoara.Dacă Timişoara n-ar fi fost, probabil că nici eu, nici Doina Cornea n-am fi [fost] (elipsa).Adică amândoi sunt simbolurile Revoluţiei Române. Deşi, mai departe, îl endorsează pe Geoană, face câteva remarci la adresa propriei persoane (adică evenimentul dedicat lui Geoană este un bun prilej pentru o leacă de brand personal). Aşa aflăm că a refuzat să meargă bibliotecar la Tecuci (căsuna mai prost ca exilul lui Ovidiu la Tomis), că i s-a propus să plece la Paris şi a refuzat (ar fi fost ruşinossă zică unii că a ales un oraş mai frumos), că este oordinărie fără margini să spui că mergea după Ceauşescu în vizită de lucruşi că nu a devenit "anti-comunist de operetă" după Revoluţie. Retorica e semi-perfectă, are anectode, citate din mari clasici, amintiri de factură personală şi metafore care umplu sala de râs (plus elipse şi fugă de idei, în stil personal). Ceea ce merită amintit în contextul discursului sunt trimiterile recurente la simboluri-valori-stereotipuri din perioada comunistă sau legate de comunism. Am numărat cel puţin şapte:

1. generalul Pleşiţă
2. Scânteia
3. "spectacol ceauşist"
4. "coada lui Ceauşescu"
5. "şedinţa lui Ceauşescu"
6. căderea lui Ceauşescu
7. Securitatea

În final, înainte să-l îmbrăţişeze şi să-l sărute pe candidatul PSD la preşedinţie, a ţinut să puncteze diferenţele dintre Geoană şi Băsescu:"Ştiti care e diferenţa între Traian Băsescu şi Mircea Geoană? Că, în vreme ce Traian Băsescu a stat cinci ani la Anvers, acolo, cu băieţii, cu poliţia, Mircea Geoană a stat cinci ani, după '89, la Washington."

Scrisori deschise, de-a valma: Grivco, Timişoara, Ciuhandu, Maria Băsescu etc

29 noiembrie 2009Dan Voiculescu îi adresează o scrisoare deschisă lui Traian Băsescu, în care, într-un stil personal, îi propune"să rupă pisica"şi-acuză de milogeală politică, comportament obsesiv şi oboseală.

1 decembrie 2009Paisprezece organizaţii non-guvernamentale, inclusiv Societatea Timişoara, au adresat o scrisoare deschisă primarului Timişoarei, în care se declară consternaţi de faptul că s-a folosit Piaţa Operei şi Proclamaţia de la Timişoara într-un conflict politic, potrivit NewsIn.

2 decembrie 2009Toată presa titrează că"Maria Băsescu rupe tăcerea", lansând, pentru prima dată în cei cinci ani de când soţul ei e la Cotroceni, o scrisoare deschisă în care îi cere lui Mircea Dinescu, scuze publice. Dinescu răspunde, pentru Realitatea:"Eu sunt dispus să îmi cer scuze publice, nu am făcut decât să povestesc ceea ce mi-a spus cineva. Şi am şi spus atunci cine mi-a povestit: Daniela Crăsnaru. Întâmplător, doamna Băsescu îmi este chiar simpatică, soţul domniei-sale nu îmi este. Eu nu am vrut să o jignesc, nici pe copii, mă rog pe cei de atunci, pentru că cu cei de acum (cu ceea ce sunt aceştia în prezent, n.red.), am o problemă."Urmează, probabil, ca Daniela Crăsnaru să-i ceară socoteală, tot public, lui Dinescu, într-o scrisoare în care aflăm că, de fapt, altcineva i-a spus că Băsescu şi-a agresat copii şi soţia. După care, pe rând, să iasă la rampă copiii lui Băsescu, ofensaţi de ceea ce presa a scris, fără să aplice clauza de conştiinţă, prezumţia de nevinovăţie şi alte lucruri.

2 decembrie 2009Brânduşa Armanca, directorul ICR Budapesta, îi adreseazăo scrisoaredeschisă Doinei Cornea. Jurnalist la bază, Armanca ştie să creeze metafore:În decembrie 1989, când am ieşit cu zecile de mii, arătam prost. Eram hrăniţi prost, îmbrăcaţi prost. Eram mai toţi "oameni de slabă calitate". În decembrie 2009, printre "oamenii de slabă calitate" se aflau prieteni de-ai mei, cândva şi prieteni ai dumneavoastră, erau vecinii mei, erau timişorenii. [...]Nu mai credeţi în "spiritul Timişoarei", pe care l-aţi glorificat cândva? Vă asigur că el nu s-a stins.

Unde e actualitatea? Care e actualitatea?

Ar fi interesant de aflat ce simulări fac studenţii la jurnalism, zilele astea, la "actualitatea în presă". Probabil că teoria zice că procesul intentat de către şeful statului lui Dinu Patriciu şi, colateral, manipularea prin imagini, e primul subiect pe agenda actualitaţii. Oare aşa să fie? Ce instrumente au, de pildă, adolescenţii, să înţeleagă ce se întâmplă cu retorica publică?

Europa Liberă nu mai există, pentru România, de ani buni, însă arhiva a rămas pe site. Îi sfătuiesc pe adolescenţi să se ducăacoloşi să citească transcripturile unor emisiuni memorabile. Le propun colegilor jurnalişti să-i sfătuiască pe adolescenţi să citească transcripurile unor emisiuni memorabile. Şi le transmit condoleanţe părinţilor copilului ucis de leagănul de la Târgovişte şi familiilor celor doi români ucişi de gripă. Dumnezeu să-i odihnească!

Sursa: presa.nu