Revolutia in media Cum se scrie o poveste veche de 20 de ani

Revoluţie sau lovitură de stat? Cum au murit soţii Ceauşescu? Era dictatorul gay? Ce i-a spus Gorbaciov la ultima întâlnire de la Moscova? De ce militarii s-au împuşcat între ei în '89? Am ales câteva teme din media - unele întrebări şocante, la care vin răspunsuri după 20 de ani. Cheia reconstituirii evenimentelor e o abordare. Există o alta care merge mai departe, urmărind firul până azi. Socotelile neîncheiate cu trecutul sunt amintite constant în media occidentală, mai puţin bombardată cu detalii şi mai atentă la linii mari. Felul în care se scrie o poveste veche de 20 de ani poate aduce indicii nu numai despre evenimentele în sine, dar şi despre cum am evoluat în două decenii - presă, politicieni, martori şi cititori. Şi mai avem o veste: Revoluţia (după unii lovitura de stat) a ajuns şi în social media, pe Twitter, Linkedin şi în blogosferă.

de Călin Cosmaciuc

În afara istoricilor şi a celor pasionaţi de istorie, care, probabil, citesc tot ce le pică în mână despre subiect, mai există un public devotat amintirilor despre regimul comunist. Personajele acelor vremuri se regăsesc, de ani de zile, în paginile Jurnalului Naţional (JN). În anii 90, în redacţia JN se ştia că ziarul este citit mai ales de vârstnici. Deşi lucrurile au evoluat, cotidianul a publicat sute de pagini în ultimii ani, despre Revoluţie, regimul comunist etc.

Ziarul familiei Voiculescu are, probabil, cel mai numeros public interesat de vremurile apuse, pe care, în ultimul an, le-a „rescris" în cadrul unui supliment. „Scânteia" apare cu sigla fostului oficios al PCR, exact în formatul ziarului care se găsea în tutungerii înainte de '89. Prima pagină a numărului din 4 decembrie 2009 conţine mărturii despre ultima vizită a lui Ceauşescu la Moscova, pasaje din amintirile lui Mihail Gorbaciov despre acel moment, o revistă a presei internaţionale de acum 20 de ani despre fuga Nadiei Comăneci.

Detaliile despre întâlnirea Ceauşescu-Gorbaciov, scrise de fostul artizan al perestroikăi, în memoriile lui, merită citate şi citite, pentru că liderul sovietic anticipase un sfârşit, un „dezastru iminent" pentru oamenii regimului din România. El a scris că aprobă, parţial, decizia ca soţii Ceauşescu să fie executaţi: „(...) cum Ceauşescu a dat ordin să se tragă asupra propriului popor, nu poate fi criticată nici poziţia celor care au luat asupra lor să-i decidă soarta".

Brandul sfârşitului Războiului Rece

Gorbaciov, devenit între timp nu numai un obişnuit al unor conferinţe politice internaţionale, dar şi „brandul" sfârşitului Războiului Rece - printre altele fostul preşedinte sovietic s-a convertit definitiv la capitalism devenind imaginea unor mărci precum fabricantul de genţi Louis Vutton - vine în România pe 21 decembrie, la Gala 10 pentru România, organizată de Realitatea TV.

„Omul care a schimbat istoria", la Bucureşti - aşa arată teaser-ul postului de ştiri, pentru care, probabil, costul prezenţei lui Gorbaciov e mai mult o iniţiativă de prestigiu decât o lovitură de rating. Nu e exclus ca Mihail Gorbaciov să fie interesant pentru patronul postului, Sorin Ovidiu Vântu, aplecat oarecum spre oportunităţile din spaţiul ex-sovietic.

Ultimele zile ale Ceauşeştilor

Fostul preşedinte al URSS a fost intervievat, la Bucureşti, de ziariştii de la Adevărul, un alt cotidian care scrie, de luni bune, despre sfârşitul regimului. Serialul Adevărul „Sfârşitul Ceauşeştilor" s-a focalizat pe ultimele zile ale cuplului dictatorial, o descriere faptică tipică mai mult jurnalismului de revistă sau documentarelor TV.

Joi, în top 10 al celor mai citite articole de pe adevarul.ro, primele patru locuri erau ocupate de articole care reconstituie decembrie '89. Fără a avea pretenţii analitice, serialul conţine secvenţe largi de reportaj, un gen costisitor. Pentru a-l promova şi pe TV, ziarul a închiriat un elicopter, efortul financiar fiind, probabil, uriaş faţă de rezultatele pe termen scurt. Un story foarte bun din serie a dus foarte departe rolul jucat de generalul Nicolae Militaru în masacrarea unor militari. Pentru cine nu-şi aminteşte, Militaru a fost ministru al Apărării, dar şi candidat la preşedinţie în anii 90.

Acum şi atunci

Dintr-o perspectivă strictă a interesului public, valoare mai mare au abordările "now and then", acum şi atunci. Legătura dintre acele evenimente şi starea actuală a fost redată cu acurateţe de media occidentală. "Mulţi potentaţi şi-au păstrat influenţa, deşi Ceauşescu a fost răsturnat", a scris publicaţia germană Die Welt, citată de Mediafax. Media din Germania a descris cum foşti comunişti sau securişti au profitat de moment, pentru a crea o caracatiţă care controlează parţial, politica şi economia românească.

Din aceeaşi serie, enigme cu efecte până în ziua de azi, France Presse a publicat un comentariu care menţine dilema: a fost Revoluţie sau lovitură de stat? E descris şi rolul Armatei în uciderea demonostraţilor, după 22 decembrie, adică una dintre socotelile neîncheiate cu trecutul recent. Ca şi în cazul poveştii generalului Militaru, implicarea unei părţi a Armatei a fost, mult timp, unul dintre subiectele tabu în spaţiul dezbaterilor, rămasă neelucidată.

Unul dintre personajele despre care se spune că deţine cheile acelor evenimente este Dan Voinea, procuror militar care şi-a asumat procesul soţilor Ceauşescu şi, ulterior, ancheta privind crimele de la Revoluţie. "Voinea a fost demis la începutul acestui an de preşedintele Băsescu, chiar când era gata să-I trimită în instanţă pe liderii politici şi militari care au preluat puterea după baia de sânge din decembrie 1989", aminteşte publicaţia online International Relations and Security Network.

Neaşteptatul ricoşeu

De obicei, în fiecare decembrie '89, "o anumită parte a presei", aşa cum delimita Ion Iliescu, se ocupa de drumul spre putere început de Ion Iliescu în ziua de 22 decembrie 1989 şi de parcursul ulterior - mai ales părţile nocive - ale primului lider post-Ceauşescu al României. Azi, Ion Iliescu e retras în culisele disputelor post-electorale din Kisellef, sediul partidului fondat de el în primele zile de după Revoluţie.

Cel care a devenit subiect e Traian Băsescu. „Aniversarea a 20 de ani de la debutul manifestaţiilor anticomuniste de la Timişoara va fi umbrită de festivismul reînscăunării fostului şef comunist al transporturilor navale, Traian Băsescu, în funcţia de preşedinte al României", a scris Cotidianul, la 15 decembrie.

Trecutul preşedintelui, acuzat şi de colaborare cu Securitate, este cel al unui personaj adaptat la regimul comunist, care a privit Revoluţia la televizor şi a urcat în politică pas cu pas. Raportarea lui ulterioară la regimul comunist a avut două momente: confruntarea electorală cu Adrian Năstase din 2004 ("Adriane, suntem doi comunişti") şi condamnarea comunismului în Parlament, în 2006.

"Cotidianul" scrie că, de fapt, deşi a condamnat comunismul, Băsescu nu a insistat pentru îndepărtarea, prin lege, a foştilor potentaţi din funcţii publice. Din această perspectivă, Băsescu pare a se situa, faptic, într-o zonă "gri" - spune că vrea să fie încheiate socotelile cu trecutul, dar nu face paşi în acest sens.

Să depăşim etapa "Misterele Revoluţiei"?

Dincolo de personaje şi fapte de istorie recent legate de lupta pentru putere, mai importante pentru publicul media sunt efectele directe asupra lui. Deschiderea graniţelor pare cel mai important, după 20 de ani. Evenimentul zilei, un ziar citit de diaspora, se întreabă: "Unde au greşit românii după ce şi-au câştigat libertatea de a călători?" Cu graniţele deschise, unii români au „lucrat" la crearea unei percepţii jalnice în Occident, care ne afectează şi azi. Lipseşte, pentru a echilibra abordarea, întrebarea: „Unde au reuşit românii după 1989?"

Mai în spiritul „Pro", acum combinat cu posibilităţile Internetului, ziarul lui Adrian Sârbu, „Gândul", deschide împreună cu PRO TV, o serie interactivă care întreabă user-ii „Tu ce ai făcut cu libertatea ta?"

Ideea campaniei este că trebuie depăşită controversa „cine a tras în cine", pentru că în 1989 „românii şi-au recăpătat controlul asupra propriului destin", iar poveştile prezentate au sens în măsura în care au deschis un drum nou. O încercare de a ieşi dintr-o logică de conflict, prezentă în fiecare decembrie de după 1989, iar abordarea nu vine întâmplător din zona Pro, cunoscută pentru marketingul „pozitiv".

Apropiat de spiritul "Pro" e remember-ul 1989 din reţelele social media - unde utilizatorii îşi scriu acum pe Twitter, Linkedin şi în blogosferă poveştile pe care, probabil, le-au spus an de an prietenilor. Ele, cel puţin cele pe care le-am accesat până acum, păstrează specificul new media - sunt scrise la persoana I, fără pretenţii de jurnalism sau obiectivitate - tonul fiind mai degrabă emoţionant, decât conflictual.

Greu de urmărit la literă, avalanşa media „20 de ani de la Revoluţie" pare a arăta mai multe lucruri bune decât în alţi ani: la cifră rotundă, cine are răbdare are şansa de a înţelege mai mult despre atunci şi acum.

Sursa: presa.nu