Biserica daramata

Pentru ca preotul si-a insusit mare parte din materialele de constructie, lacasul sfant a fost demolat * Biserica reprezenta un pericol pentru credinciosi

Dupa fel si fel de nazbatii facute de-a lungul timpului de preoti si cand toata lumea credea ca nu a mai ramas nimic, a mai iesit la iveala una mai grozava ca toate - o biserica este daramata pentru ca nu a fost bine construita. De prin anul 2001, in zona CET, mai exact la intersectia strazilor Cumpenei cu Spiru Haret, s-a pus piatra de temelie a unei biserici cu hramul "Nasterea Domnului". Ideea a fost imbratisata de credinciosii din zona, care nu prea aveau nicio biserica in cartier, fiind nevoiti sa mearga la Biserica Sfantul Ilie, aflata tocmai la Pod Butelii. Prima faza a lucrarilor a fost condusa de preotul Enache Dragus, care a adus o firma de constructii, care a turnat fundatia. Ulterior, lucrarile au stagnat o perioada, din lipsa de fonduri. In momentul in care preot paroh a fost numit Nicu Mihaila, credinciosii din zona au crezut ca le-a pus Dumnezeu mana in cap si, in sfarsit, o sa vada biserica terminata. Preotul a facut repede calculele si a anuntat ca are nevoie de aproximativ 700 milioane de lei vechi pentru a finaliza constructia. Convinsi de spusele parohului, oamenii au inceput sa adune bani sau sa caute sponsorizari de materiale de constructii. Si uite asa, ce adunau ei, in loc sa fie folosit pentru terminarea bisericii, intra in buzunarul preotului. Fara niciun pic de rusine fata de cele sfinte si de credinta oamenilor care, din putinul lor au vrut sa il ajute, preotul Mihaila s-a apucat de cotcarii. In loc sa respecte proiectul, el s-a apucat sa faca biserica dupa cum il ducea pe el capul si cu materiale cat mai putine. Pentru a ridica lacasul dupa metoda "Mihaila", preotul a adus "echipe de mesteri" de pe la Poarta Alba, care mai de care mai priceputi. Nici ei nu au stat prea mult prin curtea bisericii pentru ca nu erau platiti. Si uite asa, cu bani putini, cladirea s-a ridicat usor, usor, iar ce se strangea de la lume, intra in buzunarul parintelui. Desi proiectul initial prevedea ca biserica sa aiba si demisol, parohul nu si-a mai batut capul cu asa ceva. Ba mai mult, nemultumit fiind doar cu banii care trebuiau alocati constructiei, parintele a inceput sa bage mana si prin cutia milei si chiar sa taie chitante de la alte chitante. Apa si curentul electric sunt platite de enoriasi, insa Mihaila taia chitante ca si cum ele s-ar plati din banii parohiei. Nici cu plata lumanarilor catre Arhiepiscopie nu statea prea bine, parohia Nasterea Domnului avand o datorie de 130 de milioane. Cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, in cele din urma, cand gluma a inceput sa se ingroase, reprezentantii Arhiepiscopiei si-au dat seama si ei ca lucrurile nu sunt tocmai in ordine. Pentru ca exista riscul ca biserica sa se darame peste credinciosi, au decis daramarea ei si reconstruirea conform proiectului. Oamenii spun ca, pe data de 29 iulie, IPS Teodosie a venit sa vada biserica si ar fi declarat ca e facuta din nisip. Mihaila a fost si el suspendat din activitatea de preot, iar, in momentul de fata, activitatea lui este analizata de mai marii de la arhiepiscopie. Cei de la Inspectoratul de Stat in Constructii s-au aratat surprinsi cand au aflat ce se intampla cu biserica din zona CET. Potrivit declaratiei inspectorului Radu Damian, nu ei au fost cei care au dispus daramarea bisericii de problemele careia nu aveau habar. Este curios totusi cum a reusit Mihaila atata amar de vreme sa ridice o constructie anapoda, fara ca nimeni sa observe acest lucru. Umbla vorba ca el ar fi avut grija sa "il unga" pe unul dintre vicari, astfel ca, la fiecare control, neregulile erau musamalizate. Se pare ca apropierea dintre vicar si preotul l-a facut si pe primul sa fie indepartat de la Arhiepiscopie. Cine-i popa Mihaila In mod curios, el a fost mutat in ultimii ani de la o parohie la alta. A trecut pe la Medgidia, pe la vreo doua biserici, a ajuns pe la Poarta Alba, pentru ca, in cele din urma, sa vina in Constanta, la biserica Nasterea Domnului. Spre deosebire de alti confrati de-ai lui, care isi duc traiul de pe o zi pe alta, el are doua autoturisme (o Skoda Octavia si un Ford Mondeo), detine impreuna cu o alta fata bisericeasca actiuni intr-o firma de transport, fiind proprietarul mai multor TIR-uri. Ba mai mult de atat, se zvoneste ca, la un moment dat, ar fi deschis chiar o discoteca in Poarta Alba. Peste tot pe unde a fost nu a facut prea multi pureci, ba mai mult, a plecat si cu tinichele de coada, certandu-se cu colegii de parohie. Cu toate astea, este curios cum de a reusit Mihaila sa aiba traseul acesta spectaculos pe la parohii foarte bune, in conditiile in care sunt preoti cu activitate reala si care imbatranesc prin sate uitate de lume. A fost nevoie sa o dea in bara rau de tot pentru ca cineva sa ii verifice activitatea. Si fratele lui este tot preot, dar la Pestera. Femeile care se ingrijesc de biserica Nasterea Domnului ne-au declarat ca preotul Mihaila obisnuia sa scurteze slujbele, primul lucru care il interesa erau banii din cutia milei, nu avea niciun fel de obiect de cult in altar, iar sfintele vase erau neingrijite. La una din slujbele tinute aici de IPS Teodosie, acesta s-a aratat nemultumit de felul in care arata Sfanta Evanghelie si i-ar fi spus parohului sa cumpere una noua. Cazul preotului Mihaila nu este singular, insa, prin ceea ce a reusit sa faca, el intra in galeria "marilor preoti din Arhiepiscopia Tomisului". Tot aici, este demn de amintit si Valentin Petrea, fost preot in Cotu Vaii, care si-a convins enoriasii sa faca credite pentru a infrumuseta biserica, dupa care a fugit cu odoarele achizitionate pe bani grei. La fel ca si in cazul lui Mihaila, reprezentantii Arhiepiscopiei s-au spalat repede pe maini, spunand ca nu stiau ce facea Petrea prin parohie. Alti bani la demolari In locul lui Mihaila, a fost adus preotul Marinel Padure. El trebuie sa repare tot ce a stricat predecesorul lui si mai greu sa apeleze iar la oameni, pentru a strange bani pentru noua biserica. Pentru daramarea zidurilor, parohia a platit 2000 de lei unei firme si s-a incercat pe cat posibil recuperarea materialelor de constructie. Drumul va fi lung si cine stie cand enoriasii se vor vedea cu biserica pe care o asteapta de ani buni, ridicata.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}