Cine este omul Sorin Oprescu

Într-o perioadă în care fiecare dintre candidaţii înscrişi în cursa pentru cel mai mare fotoliu din stat încearcă toate căile posibile pentru a găsi cele mai bune soluţii să câştige voturile românilor, candidatul independent scoate la iveală şi o altă faţă. Oprescu vine în faţa alegătorilor aşa cum este el zi de zi.

Dincolo de titulatura de aspirant la funcţia de preşedinte al statului şi de primar al Capitalei, Sorin Oprescu se prezintă în faţa alegătorilor ca un om sensibil şi emoţional, caracteristici motivate şi de meseria de bază pe care o are.

După cum susţin unii dintre apropiaţii săi, omul Sorin Oprescu nu s-a simţit niciodată învins, chiar dacă a simţit dezamăgirea şi gustul amar al câtorva înfrângeri. Ba din contră, se pare că asta l-a determinat să fie şi mai bun, şi să creadă cu mai multă îndârjire în steaua sa norocoasă. De altfel, se pare că tocmai de la acest crez a venit şi ideea simbolului său de campanie, steaua albastră cu şapte colţuri. Lărgind plaja de semnificaţii ale simbolului stelei vedem că de fapt acesta reprezintă exact direcţiile pe care le urmează, adevărul şi armonia lumii. Steaua semnifică limpezimea, progresul, evoluţia. Încadrată în cerc, steaua mai reprezintă simbolul unităţii, al perfecţiunii şi omogenităţii, iar culoarea albastră este culoarea adevărului absolut. Se pare că, dincolo de imaginea de om bătăios şi sigur pe capacităţile sale pe care o afişează şi pe care a învăţat să o cultive de-a lungul vremii, se află un om timid şi emotiv, faţă pe care doar apropiaţii săi o cunosc. Aşa cum fiecare dintre noi avem câte un dicton după care ne ghidăm în diferite momente ale vieţii, aşa şi Sorin Oprescu are în minte un dicton: „Poartă-te în aşa fel încât dacă Universul este să se ia după tine 24 de ore, lumea să nu ajungă la haos". Cât despre timp, duşmanul tuturor, Oprescu e de părere că niciodată nu ajung cele 24 de ore şi că niciodată nu are timp să facă ceea ce şi-ar dori, fiind într-o permanentă luptă cu timpul.

Familia, mai presus de orice

Pentru cel care s-a înscris în cursa pentru prezidenţiale cu şanse semnificative de reuşită, familia ocupă în viaţa sa un rol deosebit de important. Le poartă o amintire vie bunicilor şi mamei lui, ale căror principii de viaţă şi le-a însuşit. „Bă, fă bine în viaţă dacă poţi. Bine, bă! Fă bine cu caru'... Bine, domne, da' la toţi?! Că unii sunt răi. Fă şi la ăia şi apoi îţi spui în gândul tău aşa: «Doamne, să dea Dumnezeu să nu am nevoie vreodată de ăsta». Bă, fă bine în viaţă dacă poţi!". De altfel, se pare că ceea ce spunea bunicul său era literă de lege, drept pentru care nu a ieşit niciodată din vorba lui. Din copilăria sa îşi aminteşte duminicile care erau mai mult decât speciale. Primii şapte ani de acasă i-a petrecut în cartierul Drumul Sării, iar bunica îl ducea să se pună bine cu Dumnezeu. De la simplul mers la biserică a fost un pas până ca actualul primar al Capitalei, pe vremea copilăriei, să cânte o perioadă bună de vreme în corul bisericii. Chiar dacă e greu de crezut, ţinând cont şi de cererile în căsătorie pe care le primeşte şi acum, şi Sorin Oprescu a avut parte de experienţe mai puţin plăcute în ceea ce priveşte fetele. Una dintre experienţele de acest gen a avut-o în adolescenţă, când, pe un frig de crăpau pietrele, a stat mai bine de jumătate de oră la Universitate aşteptându-o pe cea despre care credea că i-a cedat farmecelor sale.

{mos_ri:Sorin Oprescu,Presedinte}