Cum se „cerne" finalul celui de-al treilea mandat de primar Bilanţul lui Mazăre - o colecţie de proiecte „de vitrină"

În timpul campaniilor electorale, candidaţii se întrec în „vânzarea" de vise, indiferent de cât de înaltă este poziţia la care aspiră. Am putea spune chiar că grandoarea viselor e direct proporţională cu fotoliul după care tânjesc.

Promit... marea cu sare, propun proiecte care mai de care mai abracadabrante, se jură că vor iniţia tot soiul de demersuri menite, cum altfel?!, să îmbunătăţească viaţa „cetăţii", a compatrioţilor, a concetăţenilor. Se erijează în salvatorii oraşelor, ai judeţelor, ai ţării şi îşi dau cuvântul că vom asista, graţie priceperii loc, la „schimbarea la faţă" a urbei, a comunităţii. Acesta este un tipar de la care nu fac excepţie prea mulţi candidaţi.

Cultura dăunează grav sănătăţii?

 

Primarul municipiului Constanţa, Radu Mazăre, anunţa în campania electorală din 2008 o serie de proiecte pe care le numea „Treburi serioase". Toate aceste „treburi serioase" erau postate, la vremea aceea (ca şi în momentul de faţă, de altfel) pe blogul primarului. „Treburile serioase" vizau perioada 2008 - 2012 şi se refereau la mai multe domenii, printre care turism, cultură, parcuri, administraţie.

De serioase ce erau însă, unele dintre „treburi", şi ne referim aici la proiecte care erau deja implementate, nu doar că n-au fost continuate, dar au dispărut cu totul. Este cazul unui proiect ce figura la capitolul „Cultură": „sprijinirea editării şi tipăririi Revistei «Tomis»". Revista a fost desfiinţată la jumătatea actualului mandat al lui Mazăre, mai exact în iulie 2010, printr-o hotărâre a Consiliului Local Municipal Constanţa. Motivul invocat la momentul respectiv a fost cel al aplicării controversatei Ordonanţe de Urgenţă 63/2010. Revista „Tomis", apărută în 1966 sau, conform opiniei unor istorici, în 1965, era singura revistă constănţeană de cultură cu prestigiu. În paginile sale au semnat profesori, scriitori, reputaţi critici, oameni de cultură precum Gellu Naum, Nina Cassian, Marin Mincu şi Nicolae Manolescu. Desfiinţarea publicaţiei n-a părut să-l deranjeze vreo clipă pe primar sau pe consilierii locali. O revistă de cultură a fost sacrificată fără nicio ezitare de o administraţie pentru care cultura continuă să nu fie o prioritate.

Tot la acest capitol figurează şi organizarea Festivalului Oraşelor Înfrăţite, eveniment care, cel puţin în perioada 2008 - 2012, nu a avut loc.

Un protocol... trădat

 

Din seria proiectelor promise pentru actualul mandat face parte şi Bazarul Oriental de la Poarta 1. Potrivit informaţiilor de pe blogul lui Mazăre, acest bazar trebuia realizat în parteneriat cu un investitor străin. Valoarea investiţiei urma să se ridice undeva între 15 şi 18 milioane de euro. „Bazarul va fi deschis tot timpul anului; la intrarea în Bazar va fi o piaţetă, iar în interior străduţe cu negustori de la Istanbul sau Damasc, iar pe margine cafenele", se precizează pe blogul edilului-şef, în dreptul proiectului supranumit „Un colţ de Levant în Constanţa: un adevărat Bazar Oriental!"

Interesant este însă că acest bazar, care urma să dispună de o parcare etajată, de o geamie şi de străduţe cu destinaţii anume (cu dulciuri cu specific oriental, aur, pielărie şi covoare), figura şi în protocolul semnat de Mazăre în primăvara lui 2008 cu Uniunea Democrată Turcă din România, protocol de colaborare valabil la nivelul întregului judeţ. Electoratul turc de cetăţenie română se angaja prin acest protocol să susţină candidaţii PSD la scrutinul local din 2008. Elementul surpriză al acelui protocol a constat în promisiunea amenajării bazarului oriental mai sus amintit, o copie fidelă a celui din Istanbul. Ei bine, ce s-a întâmplat cu acest proiect? Unde s-a evaporat visul unui „colţ din Levant"? Şi de ce n-a fost respectat protocolul cu Uniunea Democrată Turcă din România? Deh, în timpul campaniilor te cam ia valul promisiunilor...

Uite zoo, nu e zoo!

 

La capitolul parcuri, primarul Mazăre bifase „înfiinţarea unei grădini zoologice moderne" şi, de asemenea, „înfiinţarea unei grădini botanice moderne". De altfel, pentru acest proiect, peste trei hectare din Parcul Tăbăcărie au trecut, în 2010, din administrarea Consiliului Local Municipal Constanţa în cea a Consiliului Judeţean, pentru „extinderea Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii". Se pare însă că accesarea de fonduri europene pentru proiecte de acest gen nu merge întocmai cum a sperat administraţia Mazăre, fapt pentru care, zoo o fi oriunde în municipiul Constanţa, mai puţin în destinaţia stabilită.

Întoarcerea la... insula albastră

 

Proiectele înscrise la capitolul „Turism" se referă la staţiunea Mamaia, Zona Peninsulară şi Portul Turistic Tomis. Pentru Mamaia, „copilul" de suflet al primarului, Mazăre intenţiona „construirea a şapte insule artificiale în Marea Neagră (patru în Mamaia şi trei în Constanţa) la aproximativ 500 m de ţărm", „realizarea unui teleski nautic pe lacul Siutghiol", „realizarea unui orăşel lacustru (insula artificială) cu suprafaţa de 5 ha pe lacul Siutghiol". Despre aceste proiecte s-a mai vorbit în actualul mandat, îndeosebi pe marginea orăşelului lacustru, una dintre vechile dorinţe ale edilului-şef. Însă concret, palpabil, nu s-a întreprins nimic, astfel că, pentru moment, aceste iniţiative rămân doar pe hârtie.

La fel, reabilitarea zonei istorice a Constanţei, cunoscută ca Peninsula, a continuat să nu fie un obiectiv promordial în actualul mandat. Zona Peninsulară „zace" şi acum în mizerie, fiind profund degradată şi oferind, ca de atâtea alte ori, prilej pentru satisfacerea unor interese imobiliare. E drept că municipalitatea a anunţat, în urmă cu doar câteva zile, că va deschide o linie de împrumut de aproximativ 15 milioane de euro pentru accesarea unor proiecte cu finanţare europeană, unele dintre acestea vizând Peninsula, dar nu putem spune totuşi că la finalul celui de-al treilea mandat Mazăre ar fi reuşit să readucă zona istorică la nivelul care i se cuvine.

Maidanezii continuă să facă legea străzii

 

Nu mai puţin important este că, la capitolul „Administraţie", Radu Mazăre a inclus „continuarea acţiunilor de capturare şi cazare a câinilor fără stăpân", „organizarea unui referendum pentru consultarea cetăţenilor în problema câinilor comunitari", „construirea de noi adăposturi pentru mărirea capacităţii de cazare a biobazei" şi „mărirea numărului de angajaţi şi creşterea dotării şi gradului de instruire a acestora". E drept că, la nivel naţional, Legea maidanezilor a creat o serie de nemulţumiri sau de confuzii în rândul societăţii civile şi nu numai, însă chiar şi aşa, de la preluarea celui de-al treilea mandat, din iunie 2008, şi până în prezent, primarul nu pare să-şi fi atins acest obiectiv. Din păcate pentru locuitorii Constanţei, câinii fără stăpân continuă să facă legea străzii, iar acest fapt nu dă semne că ar putea să se sfârşească prea curând. Constanţa rămâne unul dintre oraşele cu cei mai mulţi câini comunitari.