Enigme nedezlegate încă Bulevardul Regina Elisabeta va ajunge ca strada Traian

În ultima sută de ani, Marea Neagră a luat tribut mai multe străzi, înaintând vertiginos către oraş, pentru că malurile nu sunt consolidate. După strada Traian poate veni şi rândul bulevardului Regina Elisabeta şi poate şi mai rău.

Începând de astăzi, ZIUA de Constanţa va prezenta, periodic, o serie de mistere ale Constanţei. Pentru început, ne oprim atenţia asupra uneia dintre cele mai importante probleme cu care se confruntă administraţia locală încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea: consolidarea malurilor Mării Negre. Această problemă nu şi-a găsit rezolvarea nici până în zilele noastre, când administraţia Mazăre are la dispoziţie mai multe resurse în 2010, faţă de 1900. După evenimentele care au dus la surparea străzii Traian, istoria ne arată că multe alte străzi au fost puse sub semnul dispariţiei. Se pare că, încă de la 1898, atunci când s-a pus în discuţie consolidarea malurilor, cauzele principale ale surpării au fost existenţa straturilor multiple de apă subterană, la care s-au adăugat scurgerile reziduale din oraş spre mare, în condiţiile lipsei unui sistem de canalizare corect realizat atunci, fenomen care dă bătăi de cap autorităţilor la fiecare ploaie torenţială. 

Lista neagră a străzilor

În 1898, străzile cele mai afectate de alunecările de teren erau Mircea cel Mare (acum Mircea cel Bătrân), Mangalia (şoseaua Mangaliei), 11 Iunie, Cărămidari (Mircea cel Bătrân, partea dinspre Piaţa Ovidiu), Epictet, Marc Aureliu (Marcus Aurelius), Plevna (Plevnei), Griviţei şi bulevardul Elisabeta (Regina Elisabeta). „Într-adevăr, azi oraşul nu este apărat în contra acţiunii Mării decât înspre apus, de către port, iar restul este absolut lăsat la voia şi la capriciul valurilor“, spunea Mariana Cojoc, conf. univ. dr. al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Ovidius în cadrul lucrării „Consolidarea Malurilor Mării Negre în oraşul Constanţa la sfârşitul sec. XIX“. Prima menţiune a pericolului surpării malurilor Mării Negre apare la 7 iunie 1880, când Primăria oraşului Constanţa a înaintat Prefecturii o adresă prin care aceasta era înştiinţată de faptul că inginerul comunal a constatat deteriorarea accentuată a malurilor mării din spatele bisericii Mina şi strada Mircea cel Mare. Pe 16 ianuarie 1894, inevitabilul s-a produs, iar zona situată între străzile Mangalia şi 11 Iunie s-a surpat, locuitorii fiind evacuaţi. Petiţiile venite din partea locuitorilor din zonă au curs, iar în anul următor, lor li s-au alăturat şi cei de pe străzile Mangaliei, 11 Iunie, Cărămidari care semnalau acelaşi lucru, surparea malurilor Mării Negre. „Prin urmare, Serviciul Tehnic a propus executarea unor canale de scurgere în zona străzilor Basarab, Tomis, Şcolii, Mării, Cereş, 11 Iunie, Mangaliei şi Marc Aureliu. Cauzele prăbuşirilor fiind infiltrările apelor de ploaie coroborate cu straturile subterane de apă“, spune Mariana Cojoc în lucrarea sa. 

Consolidări eşuate

Construcţia canalelor a fost încredinţată lui E. Destefani, dar cele opt canale nu şi-au dovedit utilitatea, acestea fiind dislocate de primele ploi abundente, rămânând suspendate. „Din Raportul nr. 1617 al Serviciului Administrativ Constanţa către ministerele de Interne şi al Lucrărilor Publice din 15 martie 1900, s-a putut vedea cum lipsa lucrărilor de anvergură în problema consolidării malurilor de nord-estul ale Mării Negre, din oraşul Constanţa, a dus chiar la dispariţia unor străzi din zona Cărămidari - Marc Aureliu, împiedicându-se circulaţia în oraş“, preciza Mariana Cojoc în paginile lucrării. Pentru că aceste lucrări au eşuat, Ministerul de Interne de la acea dată a numit o comisie de ingineri „experimentaţi, care să studieze la faţa locului toate împrejurimile, să hotărască măsurile ce trebuiesc luate pentru consolidarea malurilor“, continua conf. univ. dr. Mariana Cojoc. Mai departe, în anul 1900, starea dezastruoasă a malurilor îşi făcea simţită prezenţa, astfel că, secţiunea dintre străzile Marc Aureliu - Epictet -  hotel Terasa, pe o porţiune de aproximativ 20 m, s-a prăbuşit. Măsura propusă de Serviciul Tehnic către Primărie a fost oprirea circulaţiei în zonă. Sună cunoscut? „La începutul lunii iunie 1900, Primăria Constanţa l-a contactat pe inginerul Zahariadi, dirigintele lucrărilor portului, care putea sprijini la acel moment, cu materialul şi personalul necesar ridicării unui zid de sprijinire în zona porţiunii prăbuşite a străzii Marc Aureliu“, arată Mariana Cojoc. Iarăşi istoria se repetă, acelaşi lucru, cârpirea cu beton, fiind şi soluţia pe care o dădea Radu Mazăre pentru rezolvarea problemei de pe strada Traian.  

Proprietari cu iniţiativă

Văzând că Primăria nu are bani să rezolve această problemă, iar pământul care se prăbuşea se apropia vertiginos de locuinţele lor, doi dintre proprietarii de pe străzile afectate au dorit să consolideze malurile pe banii lor. G. I. Bartolomeu, de pe strada Cereş şi L. Zanolin, care locuia pe strada Mircea cel Mare cereau autorizaţie pentru  ridicarea unui dig masiv de piatră şi beton după toate regulile arhitectonice, ceea ce s-a şi întâmplat. Cu toate acestea, problema consolidării malurilor, de o deosebită însemnătate pentru Constanţa, nu s-a rezolvat nici până în anul 2010, dovadă a eroziunii malurilor şi surpării pământului fiind căderea străzii Traian. Dispariţia unor străzi din zona vechilor străzi Cărămidari - Marc Aureliu se repetă şi acum şi, în cazul în care actuala primărie din Constanţa va avea aceeaşi scuză precum cea din 1900, vom începe să numărăm cum cad străzi întregi.