Fabrica de fier vechi IMUM

ZIUA de Constanta a demarat o campanie prin care incearca sa aduca in fata opiniei publice cateva privatizari care din punctul de vedere al statului reprezinta mari pierderi * Subiectul de astazi este legat de privatizarea Intreprinderii de Masini si Unelte Medgidia * Privatizarea acestui obiectiv economic reprezinta o adevarata afacere pentru cetateanul turc Ozyasar Emin, un expert in imbogatiri bruste in detrimentul statului roman * Ancheta jurnalistica pe aceasta tema reprezinta radiografia unui scenariu pus la punct de "investitorul" turc care aduce pagube imense statului * Cu o investitie de aproape 70.000 de euro, Ozyasar Emin face profit de sute de mii sau chiar milioane de euro prin vanzarea IMUM la fier vechi * AVAS a gestionat aceasta privatizare parca special pentru a-l favoriza pe Ozyasar Emin si in continuare nu urmareste contractul de privatizare incheiat cu "investitorul" * Intreprinderea de Masini Unelte este taiata sectie cu sectie, iar investitiile stipulate in contractul de privatizare nu sunt efectuate * Ozyasar Emin era cunoscut ca cel putin neserios in relatiile contractuale cu AVAS * Turcul, prin societatea sa SC LTB TEXTIL GROUP SRL Bucuresti a mai preluat de la AVAS si SC CORAPET SA Corabia si nu si-a respectat clauzele contractuale asumate la cumpararea pachetului majoritar fata de AVAS * Daca AVAS doreste sa mai recupereze ceva din IMUM si sa nu dea nastere la convulsii sociale, contractul cu Ozyasar Emin si partenerul sau roman, Radu Constantin, trebuie revizuit si cei responsabili pentru devalizarea intreprinderii trasi la raspundere, chiar si penal

Dupa 1989, platforma industriala Medgidia avea ca principale obiective fosta fabrica de ciment Romcim, care a fost preluata de Lafarge si Intreprinderea de Masini si Unelte Medgidia-IMUM. Daca Romcim a avut o soarta mai buna si a intrat pe mainile concernului Lafarge, IMUM este pe punctul de a ramane doar o amintire. Fabrica de masini, utilaje agricole si alte componente avea o dotare tehnica deosebita in domeniul prelucrarilor mecanice inainte de 1989. La IMUM se putea acoperi toata gama de acoperiri mecanice-cuprare, nichelare, zincare, iar fabrica se putea lauda cu cea mai mare turnatorie de otel din zona de S-E a Romaniei. Din pacate, fabrica a cunoscut un declin continuu. Printre solutiile de salvare a fabricii s-a numarat si privatizarea, ca varianta pentru relansarea productiei si salvarea a ceea ce a mai ramas din IMUM. Procesul de privatizare a SC IMUM SA prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni (70%) detinut de catre fosta Autoritate pentru Privatizarea si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) - actuala Autoritate pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), a fost demarat pe data de 22.12.2003. Au fost depuse trei oferte preliminare: Asociatia Salariatilor din cadrul SC IMUM SA Medgidia, pentru care Grupul de Intermediere Financiara SA (GIF) Bucuresti a depus o scrisoare de garantie bancara in valoare de 135.000 USD, SC AGRIROMEX SA Bucuresti, specializata in comertul de masini agricole de productie interna si un oarecare Ozyasar Emin, cetatean turc, care impreuna cu Radu Constantin, fost salariat al fabricii, s-au inscris in cursa in calitate de persoane fizice.Cacealmaua turculuiInca din faza de precalificare, comisia din cadrul fostului APAPS care s-a ocupat de privatizare a trecut cu vederea aspecte care erau impuse tuturor celor care s-au inscris la privatizare. Responsabilii agentiei au luat decizia de nominalizare a castigatorului pachetului de actiuni, fara a tine cont de faptul ca asocierea dintre cele doua persoane nu intrunea conditiile impuse si a avut ca scop "fortarea" indeplinirii unui prim criteriu de precalificare. In fapt, turcul a cautat o solutie pentru a indeplini conditia impusa de APAPS cu privire la experienta de minim cinci ani in domeniul constructiilor de masini agricole pentru cei inscrisi in cursa de preluare a IMUM. In acest sens, el s-a asociat cu Radu Constantin care a prezentat la APAPS o copie de pe cartea de munca, cu scopul de a arata ca a fost angajat al SC IMUM SA pana in anul 1993, in calitate de muncitor si mai apoi maistru la sectia scularie. Acesta a fost primul tertip prin care Ozyasar Emin a ajuns sa castige IMUM pe nimic. Pentru reprezentantii APAPS, experienta unui maistru a fost de ajuns pentru a incredinta un obiectiv industrial unui investitor fara carte de vizita si cunoscut ca un partener neserios al agentiei. De altfel, turcul nu indeplinea mai multe din conditiile de precalificare. A doua conditie de precalificare la fazele finale ale negocierilor era indeplinirea de catre participant a sarcinilor asumate fata de APAPS in privatizarile la care a participat anterior. Desi APAPS si "urmasa" acesteia, AVAS, trebuiau sa urmareasca modul de indeplinire a angajamentelor asumate de noii proprietari in cadrul proceselor de privatizare se pare ca acest lucru nu a fost facut. Prin urmare, responsabilii APAPS nu au stiut sau, mai grav, au trecut cu vederea faptul ca Ozyasar Emin, in calitate de actionar al SC LTB TEXTIL GROUP SRL Bucuresti, nu a respectat clauzele contractuale asumate la cumpararea pachetului majoritar de actiuni al SC CORAPET SA Corabia. Incalcarea cauzelor contractuale cu APAPS in cazul CORAPET a fost adusa la cunostinta conducerii agentiei de catre membrii Consiliului Director al Asociatiei Salariatilor din IMUM Cu toate acestea, nici un responsabil din agentie nu a tinut cont de cele sesizate la analizarea ofertei depuse de cele doua persoane fizice. Surprinzator, in ciuda tuturor acestor tertipuri si neajunsuri din oferta "investitorului" turc, la data de 25.02.2004, la sedinta finala de negociere pentru vanzarea pachetului majoritar de actiuni, comisia de negociere a APAPS a declarat drept castigatoare oferta depusa in comun de Ozyasar Emin si Radu Constantin. Cei doi "investitori strategici" au oferit numai 2750 lei/actiune si s-au angajat sa efectueze investitii de 2000000 euro, esalonate pe o perioada de cinci ani. In oferta celor doi ca si in contractul de vanzare-cumparare se mai stipula ca pentru anul 2004 au fost prevazute investitii in valoare de 74.000 euro, reprezentand cheltuieli pentru realizarea unor obiective pe linia alinierii fabricii la legislatia de mediu. Pentru urmatorii patru ani, cei doi investitori mai trebuiau sa plateasca, circa jumatate de milion de euro pe an pentru investitii. Pretul de cumparare a fost unul mai mult simbolic. Cetateanul turc a scos din buzunar pentru pachetul majoritar de actiuni, 2,7 miliarde lei (72.000 euro, la vremea respectiva). Pentru a "netezi" calea asocierii dintre cele doua persoane fizice, comisia de negociere finala a APAPS a luat in considerare din ofertele primite numai criteriul pret/actiune, respectiv 2700 lei / actiune din oferta depusa de cele doua persoane asociate, ceea ce evidentia un pret cu doar 10% mai mare decat oferta depusa de Asociatia Salariatilor din fabrica. Membrii comisiei au ignorat celelalte criterii de selectare. Ei nu au luat in considerare ca ofertele financiare, tehnice sau investitionale, ale celorlalti competitori erau net superioare ofertei lui Ozyasar Emin si asociatului sau de conjunctura. Judecand la rece modul in care turcul a castigat, reiese clar ca modul de evaluare a fost ales special pentru a favoriza persoanele in cauza, pentru ca pretul de vanzare reprezenta sub 9% din obligatiile totale asumate, respectiv 2,1 milioane euro.Justitie fara rostNemultumita de decizia comisiei de negociere, Asociatia Salariatilor a initiat o actiune in justitie impotriva APAPS, solicitand suspendarea procedurii de negociere a contractului de vanzare-cumparare, pana la solutionarea definitiva a cauzei. Desi, in data de 10.03.2004, APAPS a fost citata, in calitate de parat, in procesul aflat pe rolul Tribunalului Constanta, deci avea cunostinta de demersurile in instanta, negocierile cu cetateanul turc au continuat, iar, noua zile mai tarziu a semnat, cu Ozyasar Emin si Radu Constantin, contractul de vanzare-cumparare a pachetului majoritar de actiuni al SC IMUM SA. Daca o institutie a statului, care... "privatizeaza si administreaza participatiile statului", ignora Justitia si nu respecta o procedura, nu ar trebui sa ne miram de pozitia noilor proprietari, care... au avut doar un exemplu de urmat.Reteta "Ozyasar Emin" incalca legeaLa incheierea contractului de vanzare-cumparare, Ozyasar Emin a acceptat toate clauzele sociale introduse la solicitarea sindicatului salariatilor, asumandu-si, astfel, obligatia preluarii contractului colectiv de munca, pastrarea intregului personal preluat (205 salariati) si a obiectului principal de activitate pe o durata de 5 ani etc. De asemenea, a acceptat prezenta liderilor sindicali ai salariatilor in cadrul AGA si CA, precum si o clauza prin care, orice actiune de divizare, restructurare sau lichidare a societatii sa fie facuta cu acordul salariatilor.Desi contractul de vanzare-cumparare a actiunilor a fost semnat in urma cu aproximativ un an si jumatate, iar societatea ar fi trebuit sa faca deja primii pasi sub indrumarea noilor "parinti", actionarii majoritari nu s-au grabit sa-si indeplineasca obligatiile asumate prin clauzele contractuale si isi continua actiunile de devalizare a societatii. Din pacate pentru statul roman, privatizarea IMUM s-a dovedit a fi o pomana facuta de AVAS lui Ozyasar Emin. In urma unei inventarieri efectuate in data de 15.03.2005, asupra situatiei patrimoniale a societatii, a stocurilor de produse finite si a celor aflate in flux s-a constatat ca investitorul turc a devenit proprietar peste un patrimoniu care valora mai multe milioane de euro. Astfel, produsele finite aflate in stoc si cele aflate in fluxul de productie, valorau 24 miliarde lei. Pe langa acestea, materialele, piesele aprovizionate si utilaje scoase din procesul productiv valorau alte 15 miliarde de lei vechi. In aceeasi evaluare se mai evidentiaza ca utilajele scoase din procesul de productie insumeaza 15.000 tone, care, valorificate la fier vechi, pot aduce un venit de aproximativ trei milioane USD. De altfel, este din ce in ce mai clar ca aceasta era si miza turcului. Dupa cum a abordat contractul cu APAPS, actual AVAS, Ozyasar Emin a incercat doar sa intre in fabrica si apoi sa vanda tot ce se putea ca sa-si recupereze investitia si sa-si sporeasca veniturile.Dupa semnarea contractului, cei doi nu au respectat obligatiile asumate prin contract, care stipuleaza ca nu pot instraina active sau parti ale activelor societatii fara instiintarea prealabila si acceptul AVAS si, in luna august 2004, au vandut pentru suma de 6 miliarde lei, catre SC VBM LUX SONOR SRL Constanta, utilajele liniilor de turnare, formare si transport a formelor din Sectia Otelaria Noua, in cantitate de peste 1000 tone, care, la randul ei, le-a comercializat ca fier vechi.De asemenea, la 17.09.2004, Ozyasar Emin si Radu Constantin au incheiat un contract de vanzare-cumparare intre SC IMUM SA Medgidia si SC Tomini Trading SRL Constanta, prin care au vandut, ca fier vechi, stantele si matritele unitatii (600 tone de otel de calitate, din care peste 100 tone de otel inalt aliat), cu suma de 4,6 miliarde lei.O alta clauza a contractului de vanzare-cumparare prevede constituirea, de catre noii actionari, a unei garantii in valoare de 550.000 euro, pentru asigurarea realizarii investitiilor programate pentru anii 2004 si 2005. Nici pana in prezent aceasta garantie nu a fost constituita, ca sa nu mai vorbim de realizarea investitiilor in sine.Nici investitiile referitoare la protectia mediului, in valoare de 20.000 euro, mentionate drept clauza a contractului de vanzare-cumparare nu au fost realizate de noii proprietari. SCM Recycling, firma administrata de Carol Dichiu, partener destoinic al Tomini Trading s-a ocupat de dezmembrarea Otelariei, de livrarea fierului vechi catre exportatorul Tomini Trading si de administrarea deseurilor rezultate din demolare. In documentatia depusa la APM de SCM Recycling se stipuleaza ca in urma demolarii se recupereaza, fier vechi dar si teren intravilan care fara aceste obiective scoase din uz va avea o valoare mai mare. Din acest raport reiese clar una din intentiile noului proprietar: aceea de a vinde si terenul societatii. Oricum, vanzarile anterior mentionate au fost facute fara acordul AVAS intrucat clauzele contractuale nu permiteau instrainarea sub nici o forma a activelor societatii. Conform articolelor 12.1, 12.2 si 12.3 din contract, Ozyasar Emin nu putea instraina sub nici o forma activele societatii. In cazul in care a trecut la aceasta actiune, el trebuia sa anunte agentia si sa se faca un raport de evaluare a bunurilor ce urmeaza a fi instrainate de un expert agreat de ambele parti, dar acest lucru nu s-a intamplat.