Morti din nepasare

Azi se implineste un an de la tragicul accident petrecut in dana 66 a Portului Constanta. Atunci, o macara plutitoare, manevrata de impingatorul Izvorul Mare, a lovit bratul unui pod fix, apartinand societatii MinMetal. In urma impactului, podul s-a prabusit peste macaraua plutitoare si impingator. Exact la ora cand a avut loc accidentul, mai multi angajati lucrau la repararea podului. Urmarile impactului au fost tragice. Sase muncitori si-au pierdut viata si alti trei au fost raniti. Daca cinci au fost gasiti chiar in ziua in care a avut loc accidentul, cel de-al saselea, Stefan Nita, a fost scos dintre fiarele contorsionate abia a doua zi. In perioada respectiva, s-au vehiculat mai multe variante in ceea ce priveste vinovatii. Daca in prima faza s-a considerat ca doar Traian Galca, comandantul impingatorului, este responsabil de aceasta tragedie, ulterior, s-a ajuns la concluzia ca si cei de la MinMetal au o parte din vina, deoarece ei ar fi trebuit sa anunte Capitania ca vor efectua lucrari la podul fix . S-au facut expertize peste expertize, in acest caz si, in cele din urma, s-a decis judecarea in stare de libertate a comandantului impingatorului pentru ucidere din culpa si amendarea societatii Canal Service cu 200 de milioane. In schimb, reprezentantii societatii MinMetal au fost scosi basma curata, nefiind gasiti vinovati cu nimic. A existat un precedent Podul fix numarul 2, cel care s-a prabusit peste macaraua plutitoare si impingatorul Izvorul Mare este fabricat in anul 1969. Conform datelor din cartea lui tehnica, el trebuia scos din productie dupa 15 ani de functionare. Acest lucru nu s-a intamplat insa, deoarece insemna pierderi mari de capital, iar proprietarii societatii nu au dorit asa ceva. Actionariatul MinMetal este impartit intre societatile Metanef (actionar majoritar), SIF Transilvania si Energy Coal Spa Italia. Societatea Metanef apartine omului de afaceri Stefan Marginean, o prezenta constanta in topul celor mai bogati oameni de afaceri din Romania si fost colonel de Securitate. De la preluarea societatii, acesta a incercat sa scoata cat mai mult profit fara a face macar minimul de investitii incepand de la echipamentele de lucru si terminand cu cele de mediu. Pana sa cada podul numarul doi, in urma cu ceva vreme, la MinMetal a mai avut loc un incident asemanator, dar care nu s-a soldat cu victime umane. In timpul unei furtuni mai mari, podul numarul 4 a cazut. Au urmat imediat anchete interne, iar vina a fost aruncata de la unii la altii. La acea data, director general la MinMetal era Ion Vasile. Acuzat ca este vinovat de producerea acestui accident, Vasile s-a aparat si a demonstrat ca el delegase pentru mentinerea starii de functionalitate a utilajelor pe cei doi directori adjuncti, Calin si Cristian Marginean (nepotii patronului). Profetiile lui Ion Vasile Printr-un fax trimis pe data de 14 februarie 2005, Ion Vasile ii atragea atentia fostului sau patron, Stefan Marginean, ca vinovat de prabusirea podului 4 este chiar el, deoarece, de la preluarea societatii, nu a facut niciun fel de investitii. In acest document se specifica negru pe alb starea proasta a utilajelor si, mai mult, faptul ca oricand poate avea loc un accident cu victime omenesti. "Consider insa ca accidentele amintite de dumneavoastra, caderea podului 4 si a estacadei se datoreaza starii tehnice depasite ca timp a acestora. Oamenii din subordine sunt profesionisti, au incercat si incearca tot colectivul sa faca tot ce e posibil sa tina pe linia de plutire utilajele prea imbatranite. Cu regret trebuie sa va spun ca vinovatul principal in cazul intamplarii pe viitor ale unor astfel de accidente este patronul si ca este o crima sa se mai lucreze cu astfel de utilaje". Ion Vasile ii atrage atentia lui Stefan Marginean spunandu-i ca "Folosirea utilajelor poate produce accidente soldate cu pagube materiale si, Doamne fereste, cu pierderi de vieti omenesti. Vinovat veti fi numai dumneavoastra, care refuzati sa le inlocuiti". In documente i se reaminteste si de discutia purtata de Marginean cu liderul de sindicat de la MinMetal, care anunta conducerea ca oamenii refuza sa mai munceasca pe acele utilaje vechi. Raspunsul patronului a fost sec, el trimitandu-i pe muncitori, in cazul in care sunt nemultumiti de conditiile de aici, sa lucreze la alte societati. Un an si niciun vinovat Desi a fost unul din cele mai grave accidente petrecute in port, ancheta in acest dosar merge foarte greu. Se pare ca, pana la urma, singurul care va plati va fi Traian Galca. Faptul ca sinele pe care se fixeaza podul rulant erau foarte tocite, iar clemele nu prea mai aveau de ce sa se prinda, nu intereseaza pe nimeni. Daca acestea ar fi fost in buna regula, probabil ca s-ar fi rupt doar bratul podului si, in niciun caz, acesta nu s-ar fi prabusit. Nici podul 4 nu ar fi fost darmat de o furtuna daca, din punct de vedere tehnic, ar fi indeplinit conditiile de siguranta. Cele din cartea tehnica, nu cele pe care le noteaza diferiti inspectori care prelungesc avizele de la an la an, inchizand ochii la multe nereguli. Un astfel de pod are cateva sute de tone si a fost astfel proiectat incat sa nu se indoaie ca o trestie la prima adiere de vant. Pana cand cei platiti sa elibereze astfel de avize nu isi vor lua munca in serios si nu vor mai tine cont cine este patronul, probabil ca se vor mai intampla astfel de accidente.

Scris de: {autor}Adrian FURDULEA{/autor}