Obiectiv strategic, Oil Terminal a ajuns sa fie executata silit pentru o datorie inventata

Statul roman isi fura singur caciula

Din cauza unei absurde sentinte judecatoresti, obiectivul de interes strategic poate fi, incepand de astazi, scos la licitatie si vandut pe bucati * O astfel de masura ar conduce la concedierea a peste 1300 de salariati, iar consecintele pe plan economic, la nivel national, ar fi dezastruoase * Societatea condusa in prezent de directorul general Mihai Lupu se afla in pericol de executare silita din pricina unei asa-zise creante, de peste 1 112 miliarde lei, care practic nu exista * Desi nu are nici un debit real, Oil Terminal a cazut prada unor interese de natura mafiota, care doresc distrugerea uriasei companii, detinatoare a monopolului in ceea ce priveste piata produselor petroliere * Cauza acestei potentiale catastrofe economico-sociale este data de ingineriile financiare facute in ultimii de ani de Corneliu Iacobov, in calitate de patron al RAFO Onesti * In perioada 2002-2003, o cantitate de 1 300.000 tone petrol brut au trecut prin instalatiile Oil Terminal si dupa ce au fost curatate de reziduuri, au ajuns in rezervoarele RAFO Onesti, proprietarul si importatorul produsului * RAFO n-a achitat taxele vamale si TVA-ul aferent cantitatii de titei, profitand de existenta unui certificat emis de Ministerul de Finante care prevedea suspendarea achitarii TVA-ului pe o perioada de 60 de zile de la data inregistrarii declaratiei vamale de import * Dupa acest episod, Oil Terminal s-a trezit cu o adresa din partea Directiei Regionale a Vamilor, prin care compania era anuntata ca are de platit 700 miliarde lei taxe vamale si 100 miliarde penalizari * Dupa ce firma constanteana a castigat procesul cu MF la Curtea de Apel, RAFO Onesti si-a recunoscut creanta dar, uimitor, Inalta Curte de Justitie si Casatie, fara sa tina cont de probele existente, a decis executarea Oil Terminal

Incepand de astazi, compania de interes strategic Oil Terminal se afla in pericol de disparitie din cauza unei absurde sentinte judecatoresti emise de Inalta Curte de Justitie si Casatie, care a decis executarea silita a firmei constantene pentru o datorie inventata. Instanta sus-mentionata a admis pe data de 3 iunie, in sedinta publica, recursul formulat de Ministerul Finantelor Publice, prin reprezentantul DGFP Constanta, impotriva unei hotarari a Curtii de Apel. Prin aceasta hotarare a Inaltei Curti, compania a fost obligata la plata a 1 112 miliarde lei, in caz contrar fiind amenintata cu executarea silita si implicit vanzarea prin licitatie publica, pe bucati probabil. Termenul in care uriasa suma trebuia platita catre MF expira astazi, dar Oil Terminal nu a achitat nici un leu, considerand pe buna dreptate ca decizia instantei este absurda, arbitrara si fara nici o legatura cu realitatea. Oricum ar fi, din acest moment, orice executor solicitat de Ministerul Finantelor Publice poate cere scoaterea la vanzare a activelor societatii. Conducerea companiei a afirmat in repetate randuri ca la mijloc sunt interese obscure, care doresc distrugerea Oil Terminal si implicit a monopolului detinut de aceasta pe piata produselor petroliere, in zona Constanta si nu numai. Prin aceasta decizie a Inaltei Curti, peste 1 300 de persoane sunt in pericol sa isi piarda locul de munca. Mai mult, disparitia societatii ar avea consecinte dezastruoase pe plan economic, la nivel national. In situatia in care compania va fi vanduta, noul proprietar va avea controlul asupra importurilor si asupra transferurilor prin oleoducte catre marile rafinarii.O simpla operatiuneTotul a inceput in 2002, cand intre Oil Terminal Constanta si RAFO Onesti, firma condusa de deja celebrul Corneliu Iacobov, s-a incheiat un acord privind tranzitarea si stocarea unei importante cantitati de petrol brut. Astfel, in intervalul 2002 - 2003, 1 300 milioane de tone au trecut prin instalatiile companiei dobrogene, iar un timp au fost chiar stocate in rezervoarele din port. Produsul a ajuns in cele din urma in rezervoarele RAFO, dar dupa ce in prealabil a fost curatat de reziduuri si apa de catre cei de la Oil Terminal. Trebuie mentionat clar faptul ca RAFO Onesti a fost singurul agent economic care a facut comanda de import, in timp ce compania constanteana a fost doar un intermediar prestator de servicii, care a pus la dispozitie instalatiile necesare. Mai mult, firma lui Iacobov era singurul proprietar al uriasei cantitati de titei si implicit singurul responsabil privind plata taxelor aferente importului. Cu toate acestea, surprinzator, aceasta raspundere a cazut pe capul celor de la Oil Terminal, complicand extraordinar de mult existenta companiei. Acest lucru a fost posibil si din cauza unor lacune legislative si a unor decizii gresite luate de institutiile de la nivel central si de care controversata RAFO a profitat la acea vreme. In fapt, pe data de 7 august 2002, Ministerul Finantelor Publice a emis un certificat prin care plata TVA-ului si a taxelor se suspenda pe o perioada de 60 de zile de la data inregistrarii la organele vamale a declaratiei de import. "Aparata" de aceasta norma, RAFO nu a platit debitele nici dupa incetarea celor 60 de zile. Avand numeroase relatii la nivelul fostei guvernari, Iacobov a fost lasat in pace pana in 2004, nici o institutie implicata negrabindu-se sa recupereze suma datorata.Oil Terminal, somata sa plateasca in locul altuiaLa mai bine de un an dupa incetarea operatiunilor de tranzitare a petrolului brut, Oil Terminal s-a trezit cu o adresa din partea Directiei Regionale a Vamilor, prin care era informata ca are de platit un debit de peste 700 de miliarde de lei, reprezentand taxele vamale, carora li se adaugau 100 de miliarde penalitati de intarziere. Ulterior, suma avea sa creasca (s-au adaugat TVA, alte taxe etc) ajungand pana la un total de 1 112 miliarde lei. A urmat o perioada in care, intre compania de pe litoral si institutia statului s-a purtat un de adevarat razboi al adreselor. Oil Terminal a incercat sa lamureasca problema, aratand clar ca nu are nici o obligatie de plata a taxelor, nefiind nici importatorul si nici proprietarul celor 1 300 milioane de tone petrol brut, ci doar un simplu intermediar. In scurt timp a devenit insa foarte clar ca exista o rea intentie din partea unor reprezentanti de la nivelul MF, DGFP sau ANF, privind culpabilizarea companiei constantene. Refuzand plata asa-zisului debit, Oil Terminal s-a trezit actionata in judecata de catre Ministerul Finantelor - Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin reprezentantul acesteia, Directia Generala a Finantelor Publice Constanta. Institutia centrala emisese decizia 252 de obligare la plata, in baza unor acte de constatare intocmite de Biroul Vamal al DRV Constanta in toamna anului 2003. Asa cum era de asteptat, instanta competenta sa solutioneze litigiul, Curtea de Apel Constanta a respins actiunea, dand astfel dreptate companiei Oil Terminal. Au urmat alte dosare, actiuni paralele si inca un an petrecut prin salile de judecata, ajungandu-se in cele din urma la Inalta Curte de Justitie si Casatie Bucuresti. Fara a se tine seama de probele existente care dovedeau ca implicarea firmei constantene este cel putin ridicola, instanta bucuresteana a decis pe data de 3 iunie, admiterea recursului formulat de MF. Implicit, aceasta decizie a condus la obligarea Oil Terminal la plata a 1 112 miliarde lei. Asa cum era de asteptat, firma condusa in prezent de directorul general Mihai Lupu a refuzat achitarea acestei sume, aratand ca nu are nici o datorie reala la stat, fiind un bun platnic. In repetate randuri, Lupu a declarat ca exista unele persoane interesate sa distruga compania Oil Teminal, pentru ca ulterior sa preia controlul unor "bucati" importante din companie. Nu a mai contat nici macar faptul ca intre timp RAFO Onesti a recunoscut creanta de peste o mie de miliarde, degrevand astfel Oil Terminal de obligatiile financiare. "Acarul Paun" a fost somat sa isi achite "datoria" catre stat, pana pe data de 29 septembrie, asa ca de astazi, la cererea Ministerului de Finante, orice executor judecatoresc poate proceda la aplicarea sentintei Inaltei Curti de Justitie si Casatie.