Oil Terminal ar putea scapa de executarea silita

Datorii fara acoperire

Interese obscure prin care se incearca falimentarea companiei Oil Terminal si vanzarea acesteia pe bucati sunt risipite de expertiza din dosar * In urma cu ceva timp, compania Oil Terminal a fost actionata in instanta de Ministerul Finantelor, pentru o asa-zisa datorie de 1 112 miliarde de lei reprezentand taxe vamale si TVA, aferente unei cantitati de 1 300 000 tone petrol brut ce a ajuns la RAFO * De fapt, datoria catre bugetul de stat nu-i apartine firmei constantene care in aceasta afacere a avut doar rolul de prestator de servicii * Importatorul si proprietarul titeiului a fost RAFO Onesti, societatea controversatului om de afaceri Corneliu Iacobov * Situatia este cu atat mai absurda cu cat RAFO a recunoscut ca debitul ii apartine * Cu toate acestea, Oil Terminal continua sa fie tarata prin instante, pentru o datorie inexistenta * Expertiza contabila admisa de instanta demonstreaza ca acuzatiile care i se aduc companiei Oil Terminal sunt nefondate * Concluziile specialistului certifica ca Oil Terminal s-a ocupat doar de stocarea titeiului si curatarea acestuia de reziduuri, astfel incat taxele vamale si TVA-ul aferent importului nu i se pot imputa

Procesul in care reprezentantii Oil Terminal SA Constanta au solicitat suspendarea executarii de catre Ministerul Finantelor s-a aflat, ieri, pe rolul Curtii de Apel Constanta.Magistratii au primit la dosarul cauzei expertiza contabila solicitata de compania Oil Terminal. In replica, Autoritatea Nationala a Vamilor Bucuresti a facut obiectiuni la expertiza, insa instanta de judecata nu le-a admis, astfel ca s-a trecut la judecarea cauzei. Dupa expunerea pretentiilor reclamantei si a paratilor, magistratii au stabilit ca pronuntarea va avea loc pe data de 22 decembrie. Totul a pornit de la faptul ca Ministerul Finantelor a intentat proces companiei Oil Terminal. In fapt, este vorba despre un asa-zis debit de 1 112 miliarde de lei care reprezinta taxe vamale si TVA aferent importarii in perioada 2002-2003 a unei cantitati de 1 300 milioane tone petrol brut. Ministerul Finantelor prin reprezentantul sau, DGFP, sustine ca suma trebuie achitata de Oil Terminal, fapt care a nemultumit conducerea companiei. Si asta pentru ca practic, firma constanteana nu a avut decat un simplu rol de intermediar, care nu a facut decat sa presteze niste servicii pentru proprietar. Importatorul si proprietarul titeiului a fost de fapt, RAFO Onesti, firma controversatului Corneliu Iacobov. Peste toate aceste aspecte exista indicii care converg spre concluzia ca persoane cu influenta doresc falimentarea companiei Oil Terminal singurul operator de produse petroliere din Portul Constanta. Drept urmare, s-a ajuns in instanta, unde de mai bine de un an, Oil Terminal incearca sa demonstreze ca nu are nici o datorie si ca aceasta interventie a Ministerului Finantelor poate conduce la lezarea intereselor nationale. Situatia este cu atat mai ridicola, cu cat RAFO a recunoscut intre timp ca datoria de 1 112 miliarde ii apartine. Cu toate acestea, la inceputul lunii iunie, Inalta Curte de Justitie si Casatie a admis recursul Ministerului Finantelor astfel ca dosarul a ajuns din nou la Constanta.Ochiul specialistului isi spune cuvantulPrin incheierea de sedinta publica a Curtii de Apel Constanta din data de 29 septembrie 2005, instanta a admis solicitarea reprezentantilor Oil Terminal de a se efectua o expertiza contabila. In acest sens, au fost desemnati Luminita Ristea si Eden Ali ca experti contabili. Cele sase obiective formulate au drept scop clarificarea unor aspecte legate de modul de derulare al operatiilor de import titei si expedierea produselor, cauzele care au generat decizia expedierii produselor catre proprietar si implicatiile fiscale legate de aceste operatii. De asemenea, se are in vedere modul de achitare a obligatiilor catre bugetul de stat in conformitate cu prevederile legale. Din raportul specialistilor reiese clar ca acuzele care i se aduc companiei Oil Terminal sunt total nefondate. Mai mult, expertii arata cu lux de amanunte dar si cu "ochi" de specialist ca in conditiile in care prin antrepozitele fiscale ale companiei au trecut produse importate si de alte companii care si-au achitat toate obligatiile fata stat, Oil Terminal nu a mai avut nici o obligatie fata de bugetul statului. Este dat ca exemplu transporturile derulate de Rompetrol Rafinare. In alta ordine de idei, vizavi de obligatia la plata TVA-ului atunci cand este vorba de import titei, expertii certifica printre altele ca DRV Constanta a prelungit termenul de vamuire cu inca 30 de zile pentru 637.916 tone de titei, o cantitate de aproape 10 ori mai mare decat capacitatea de depozitare a Oil Terminal SA. Si asta cu toate ca aceasta cantitate fusese pompata de la Oil Terminal catre proprietarul marfii si nu se mai gasea in depozitele Oil Terminal. Astfel, expertii ajung la concluzia ca Directia Regionala Vamala Constanta a prelungit pe data de 22 septembrie 2003 termenul de vamuire pentru titeiul pe care peste exact o luna l-a declarat sustras de la vamuire de catre Oil Terminal SA. Pe acest rationament Oil Terminal a fost tinut raspunzator de plata datoriei in vama.Pe de alta parte, expertiza arata clar faptul ca Oil Terminal nu a facut altceva decat sa stocheze un timp cantitatea de petrol brut si sa o curete de reziduuri, cu ajutorul unor instalatii speciale. De aici si pana la a deveni peste noapte responsabil pentru taxele vamale, este un drum foarte lung, pe care doar cei rau-intentionati pot sustine ca a fost posibil. Mai pe scurt, Oil Terminal a receptionat marfa de la petrolierele acostate in terminal si avea obligatia sa nu o livreze catre destinatarul RAFO pana nu se plateau obligatiile rezultate in urma importurilor. Conducerea RAFO s-a folosit de un subterfugiu ieftin. A cerut o amanare a platilor catre vama si i s-a si aprobat. Intre timp a solicitat pomparea catre rafinaria din Onesti. Oil Terminal a raspuns solicitarii pentru a-si elibera depozitele, iar RAFO nu a mai platit datoriile catre vama niciodata. Numai pe aceste considerente nu se putea retine aceste datorii in contul companiei constantene.In pericol de a fi executata silit pentru datoria altuiaOil Terminal este o companie importanta, cu peste 3 000 de angajati care detine monopolul pe piata operatiunilor comerciale cu produse petroliere. Dezvoltarea pe care a cunoscut-o in ultimii ani i-a adus atat respectul majoritatii partenerilor de afaceri, dar si invidia unora dintre acestia. Asa s-a nascut probabil ideea de a distruge societatea constanteana. Desi este clar faptul ca taxele aferente celor 1 300 000 tone de petrol brut nu ii apartin, Oil Terminal continua sa-si protejeze pozitia. Cum altfel poate fi caracterizata hotararea luata pe data de trei iunie, prin care Inalta Curte de Justitie si Casatie, ignorand probele de la dosarul cauzei, admitea recursul formulat de reclamanta MF. In acest fel, se deschidea drumul spre executarea silita a companiei. Instanta superioara a retrimis dosarul spre rejudecare la Curtea de Apel Constanta si a fixat ca termen final al platii "debitului", data de 30 septembrie. Evident, stiindu-se nevinovata, Oil Terminal a refuzat sa achite cele 1 112 miliarde lei si astfel pe 30 septembrie, orice executor solicitat ar fi putut scoate la vanzare compania. Din fericire, raul a fost partial indreptat prin decizia Curtii de Apel Constanta prin care executarea silita a fost suspendata pana la terminarea procesului pe fond, adica cel finalizat ieri.