Petrica Iordache, erou de carte

Colonelul in rezerva Ioan Maliciuc a publicat recent volumul "Pretul libertatii la Constanta"- File de istorie * De acolo aflam ca omul de afaceri a fost participant la Revolutia din decembrie 1989

Sub motto-ul "Adevarul din oameni moare odata cu ei ... Pe cand cel din hartii ramane la dispozitia eternitatii", autorul infatiseaza, printre altele, Constanta inainte de declansarea Revolutiei din 1989, aparatul de represiune comunist, ziua de 22 decembrie 1989. Atunci, in fata Prefecturii din Constanta s-au adunat atat cetatenii de rand, cat si oameni ale caror nume aveau sa insemne ceva in anii urmatori: Metin Cerchez, Petrica Iordache, avocatii Ionel Hasotti si Sorin Calafus. 22 decembrie 1989, o zi de neuitat, cat toate zilele la un loc. Aceasta avea sa fie cu adevarat ziua cea mare, inscrisa pentru totdeauna in istoria tarii. Asa isi incepe colonelul Ioan Maliciuc capitolul IV al cartii. Era ziua libertatii noastre, cand Ceausescu, pentru ultima oara, a avut Romania sub comanda. Dupa revolta ce avusese loc la Brasov in anul 1987, Ministerul de Interne intarise paza sediilor PCR. Casa Alba era sediul ce adapostea Consiliile Populare, Judetean si Municipal Constanta, precum si Comitetele Judetean si Municipal Constanta ale PCR. Cladirea era deci pazita de ofiteri si subofiteri de militie inarmati pana in dinti cu pistoale, pistoale mitraliera si munitie de razboi. Primul-secretar al Comitetului Judetean Constanta al PCR era Mihai Marina. Pe 22 decembrie, la ora 12.00, pe posturile de radio si Tv a fost comunicata stirea ca dictatorii fugisera cu ajutorul unui elicopter. Oamenii au luat foc si de bucurie, si de dorinta de razbunare, si au iesit in strada. Natural, majoritatea s-au indreptat catre Casa Alba, simbolul puterii. Mihai Marina si-a facut aparitia in balcon, incercand sa calmeze multimea. Abia a apucat sa spuna: "Stimati tovarasi", ca oamenii au inceput sa-l huiduiasca. I s-a cerut cheia de la intrarea principala, care era incuiata pe interior, dar a refuzat sa o predea. Oamenii au inceput sa se catere pe stalpii de sustinere ai balconului. Multimea s-a indreptat catre poarta principala, de unde militianul care asigura paza disparuse. Cel care a pus primul mana pe piatra a fost Stefan Simion, zis Fane Englezul, care impreuna cu alti patru indivizi, printre care Metin Cerchez, au lovit cu pietre si picioarele usa si au spart-o.

Iordache era angajat la telefoane

Multimea s-a napustit in sediu. Printre primii care au intrat in cladire s-au numarat Petrica Iordache si Ionel Hasotti. Tablourile au fost date jos, iar Mihai Marina s-a facut frate cu dracul, declarand ca el este de partea revolutionarilor. O parte din revolutionari cerea ca primul secretar sa fie aruncat de la balcon, pentru ca multimea sa il linseze. Mai multe persoane, printre care avocatul Ionel Hasotti, au intervenit insa, aratand ca nu este de dorit ca Revolutia sa inceapa cu o crima. In sediul Prefecturii se mai aflau Aurel Manolache, directorul Teatrului de Revista Fantasio, Eugen Mazilu, directorul Teatrului de Stat Constanta, Gheorghe Capatana, directorul Casei de Cultura, avocatul Sorin Calafus. La 18 ani de la Revolutie, cei care au luat parte la evenimentele care au schimbat destinul Romaniei isi amintesc surprinzator de multe. Fostul deputat UDTMR Metin Cerchez isi aminteste ca toata lumea era innebunita. "Eu am ajuns printre primii. Ca si Petrica Iordache, de altfel, pentru ca, asa cum se intampla in Romania, intelectualii au stat deoparte, pentru ca pe urma, cand spiritele s-au calmat, sa iasa in fata. Unii dintre noi au escaladat balcoanele si ferestrele, altii au intrat pe usa. S-au spart geamuri, s-au aruncat tablouri cu simbolurile PCR. Petrica Iordache era acolo. Stiu sigur, pentru ca venise insotit de unul dintre cei mai buni prieteni ai sai, un tanar schiop care a filmat tot ce se petrecea acolo. Prietenul sau obisnuia sa filmeze la nunti si stiu ca, la cativa ani dupa Revolutie, a murit de cancer. Iordache muncea atunci la telefoane, la Posta Veche, al carei sediu era in centru. Asa ca ajunsese repede, printre primii", relateaza Metin Cerchez.

Hasotti l-a cunoscut prin Romeo Hanti

Avocatul Ionel Hasotti s-a numarat, de asemenea, printre cei care au intrat in sediul Prefecturii in ziua de 22 decembrie. "Nu-l cunosteam, la vremea respectiva, pe Petrica Iordache. Eu faceam parte din Consiliul Frontului Salvarii Nationale. Pe la ora 12.00, lumea a inceput, spontan, sa se adune in fata Casei Albe", relateaza Ionel Hasotti, care stie si acum ca a ajuns la Prefectura imediat dupa ce se intrase in sediul Comitetului Central din Bucuresti. Lucrurile au fost la un pas de a o lua razna, iar avocatul isi aminteste inclusiv cum a intervenit pentru a impiedica multimea sa-l arunce de la balcon pe primul secretar. "S-a intamplat cam tot ce se intampla peste tot, s-a intrat in cladire, s-a strigat, s-au spart geamuri. Lucrurile s-au stabilizat abia seara", povesteste Hasotti. "Mihai Marina a fost predat comandamentului militar care se formase la Muzeul Marinei. La vremea respectiva, naivi cum eram, am crezut ca va fi judecat. Comandamentul l-a predat insa Academiei Navale Mircea cel Batran, tot unitate militara, care peste cateva zile l-a facut scapat. Fostul prim-secretar s-a intors in Bistrita, locul sau natal. A fost manevra armatei si a contraamiralului Iordache", afirma Ionel Hasotti. Pe 31 decembrie, observand ca Consiliul FSN nu avea nimic in comun cu democratia si ca isi faceau aparitia tot mai multi militari in conducere, avocatul a demisionat in semn de protest. La vremea respectiva, Ionel Hasoti nu il cunostea pe cel care avea sa devina omul de afaceri Petrica Iordache. La cunoscut in 1992, prin Romeo Hanti, initial client al sau, ulterior bun prieten. Cei doi devenisera deja asociati la firma Goliat si Tipografia Muntenia, pe care o cumparasera impreuna. "Imi amintesc ca exista chiar o problema cu banca, deoarece achizitionasera utilaje performante din Olanda, iar Muntenia era deja cea mai buna tipografie din tara", relateaza Hasotti.

Chiforeanu nu-si aminteste daca l-a vazut

"Timp de 15 ani am ramas amici, il ajutam cu tot felul de probleme juridice, ne intalneam la felurite evenimente. Romeo Hanti este, de altfel, var cu sotia lui Petre. Din punctul meu de vedere, Petre era un om sufletist si generos, si nu exista sa apelezi la el cu o problema pe care sa nu o rezolve. De aceea, moartea sa m-a afectat mult", marturiseste avocatul. Necunoscandu-l la momentul Revolutiei, Hasotti nu-si aminteste daca l-a vazut acolo. Insa sotia sa stie ca, ulterior, de-a lungul anilor, la diverse intalniri, Petrica Iordache a povestit in repetate randuri cum a intrat in sediul "SECU" (Securitatii) de pe Mamaia. Florentin Chiforeanu, fost director executiv la Farul Constanta, a fost unul dintre cei care, la vremea respectiva, l-a cunoscut pe Petrica Iordache. Il stia din vedere, dar, in nebunia care a fost acolo, nu tine minte daca l-a vazut sau nu. "Cand am ajuns eu la Prefectura, era momentul de apogeu. Erau sute de oameni. Abia dupa ani am inteles insa ce s-a intamplat cu adevarat. Au intrat in cladire pentru ca trebuia sa ia bunurile pe care le gestiona Ceausescu. Cine? Cei care au astazi hidrocentrale, paduri, retele de energie electrica, drumuri concesionate pe 20 de ani de acum incolo", incheie Chiforeanu cu un gust amar depanarea amintirilor de la Revolutie.

Scris de: {autor}Olimpia CEARA{/autor}