Trafic cu iluzii

Belgianul indragostit de o constanteanca revine

Cotidianul ZIUA de Constanta a publicat, in urma cu aproximativ sase luni, o ancheta despre un cetatean belgian ce acuza o familie din Navodari ca si-ar fi vandut propria fiica unei retele de prostitutie din Statele Unite. Redactia ZIUA de Constanta a intrat in posesia corespondentei pe e-mail intre Christian Delwiche si romanca Oana Vizitiu, dupa care reporterii nostri au efectuat propriile investigatii. Afland despre aparitia articolului, belgianul Delwiche a revenit in forta, trimitandu-ne la redactie alte materiale care, din punctul sau de vedere, reprezinta probe de necontestat in favoarea vinovatiei familiei Vizitiu din Navodari.In urma cu doar cativa ani, Oana Vizitiu si Christian Delwiche s-au cunoscut in statiunea Mamaia, cu ocazia unei vizite de afaceri a acestuia in Romania. Belgianul este unul dintre actionarii unei firme care are ca obiect de activitate domeniul publicitatii si colaboreaza cu oameni de afaceri din Constanta. Intre romanca si belgian a inceput o relatie despre care parintii fetei nu au aflat prea multe lucruri. Sora Oanei, Alina Vizitiu, ne-a confirmat ca, in perioada in care au fost impreuna, belgianul Delwiche, atunci cand mergea la Navodari sa ia pe Oana de acasa, o astepta intotdeauna in fata blocului, evitand sa intre in contact direct cu parintii fetei. Dupa o vreme, fara sa-si anunte parintii, Oana a parasit tara, plecand in vizita la resedinta lui Delwiche, in Belgia. Ajunsa acolo, cei doi indragostiti au mai zabovit pentru cateva zile, dupa care au plecat intr-o lunga excursie prin Europa, vizitand Franta, Ungaria si Bulgaria. Dupa ce Oana si-a terminat studiile universitare, fiind studenta la sectia Economie in cadrul Universitatii "Ovidius" Constanta, dar inainte de a sustine examenul de licenta, ea s-a hotarat sa plece in Statele Unite, chipurile, la o matusa. Plecarea Oanei in SUA l-a afectat enorm pe iubitul acesteia, fapt care a avut ca rezultat bagatelizarea intregii povesti de dragoste dintre cei doi. Vadit frustrat de situatia creata, belgianul Christian Delwiche spune ca ar fi discutat cu Oana inainte de plecare si ca planul ei era sa munceasca acolo numai trei luni, atat cat ii permitea viza. Ea spera sa castige 3.500 de dolari, bani din care urma sa ii inapoieze tatalui cei 2.500 pe care acesta ii daduse pentru drumul catre SUA. Cu restul urma sa isi cumpere un autoturism second-hand. Dupa plecarea in SUA, Delwiche si Oana au continuat sa comunice prin intermediul Internet-ului. In perioada 1 octombrie - 2 decembrie 2002, Oana l-a tinut la curent pe Christian cu ceea ce facea ea in Statele Unite. Dupa ce au trecut cele trei luni de zile, cat era valabila viza pentru SUA, ea ar fi reusit sa obtina o prelungire, cu ajutorul unor documente fictive. Ea ii argumenta belgianului prelungirea sederii prin dorinta de a-si continua acolo studiile incepute in Romania, plangandu-se totodata ca acest sacrificiu o va costa foarte scump. Ca sa se poata intretine, Oana voia sa isi gaseasca de lucru. Pana atunci, ea continua sa locuiasca la matusa ei, care ii platea toate cheltuielile. Conform continutului ultimelor E-mail-uri, retransmise de Delwiche, "matusa" isi cam muta foarte des domiciliul in diverse state.

Localizare imposibila

Banuind ca Oana nu se va intoarce prea curand in Romania, Delwiche a inceput sa o suspecteze, mai intai, ca si-ar fi gasit un alt iubit pe acolo, iar apoi ca ar fi putut cadea in ghearele unei retele de proxenetism-prostitutie. In corespondenta sa adresata belgianului, Oana ii scria ca il iubeste si ca, daca el are rabdare sa o astepte, relatia lor ar putea fi reluata odata cu reintoarcerea ei in Romania. Pretextul pentru care Oana a ramas in SUA dupa termenul vizei a fost, in opinia ei, incercarea de a-si echivala studiile si de a reusi sa isi gaseasca un loc de munca avantajos. In E-mail-ul de pe 28 octombrie 2002, Oana il anunta pe Delwiche ca si-a gasit de lucru la un restaurant si ca munca este istovitoare. Avand banuiala ca se intampla ceva ciudat, belgianul i-a cerut fetei adresa si numarul de telefon al familiei la care locuieste. Oana a pretins atunci ca familia matusii se muta des dintr-un stat in altul pentru afaceri si de aceea nu exista o adresa precisa si nici un post telefonic fix la care sa poata fi gasiti, iar asta nu a facut altceva decat sa sporeasca banuielile lui Delwiche. Atunci a inceput belgianul sa creada ca fata e sechestrata si ca toate povestile despre matusa, loc de munca si scoala sunt simple inventii impuse de prezumtivii proxeneti in plasa carora a presupus acesta ca ar fi cazut fata.

Sechestru sau fuga de raspundere?

Delwiche considera ca Oana nu i-a mai putut scrie pentru ca nu au mai lasat-o asa-zisii proxeneti care i-ar fi controlat viata. Elementele de baza care l-au determinat pe belgian sa fie convins ca fata este in pericol sunt anumite cuvinte si expresii folosite de fata in corespondenta sa, expresii si cuvinte prin care, asociate cu argoul folosit de proxenetii din Vest, ar atesta faptul ca Oana este victima unei retele de proxenetism international. De exemplu, cuvantul "aunt" care in traducere ar insemna "matusa", in argou inseamna "femeie ordinara" sau "proxeneta". Sau "father", insemnand "tata", are corespondent in limbajul proxenetilor cuvantul "complice" sau "plasator". Innebunit de acest gand, belgianul a inceput sa il suspecteze chiar si pe tatal Oanei ca ar fi vandut-o cu buna stiinta pe fiica lui acestei retele, pentru a scoate bani buni. El aduce in sprijinul acestei acuzatii cateva afirmatii ciudate. Delwiche spune ca tatal Oanei, Dumitru Vizitiu, ar fi intrat in dormitorul Oanei si, dupa cateva pahare de vodca, ar fi anuntat-o cu lacrimi in ochi ca peste trei luni urmeaza sa se desparta, deoarece ea va pleca in Statele Unite. Un alt semn de intrebare ar fi conditiile in care Oana Vizitiu a plecat din tara. Ea vorbeste intr-un mail despre un work-experience, iar familia confirma ca fata ar fi plecat in SUA intr-un program scolar, printr-o persoana intermediara aflata la Cluj-Napoca. Daca ne aducem bine aminte, in urma cu ceva timp, politistii au descoperit o importanta retea de prostitutie si proxenetism international care avea legaturi si baze solide in orasul Cluj. Cum insa Oana Vizitiu a putut pleca din tara printr-un asemenea program inainte de a sustine examenul de licenta, ramane un mister. Ce fel de cursuri face acolo in conditiile in care intr-un alt mail se plange ca ar vrea sa isi continue studiile, dar nu isi permite pentru ca e foarte scump, reprezinta o alta necunoscuta. Delwiche e contrariat de faptul ca Oana trimite bani familiei, lucru confirmat si de sora ei, Alina, desi se plange in corespondenta ca munca la restaurant e istovitoare si destul de prost platita si ca matusa e nevoita sa ii plateasca cheltuielile.

Teroare psihica sau teama de deconspirare?

Pentru a incerca sa lamurim aceste neconcordante, la acea vreme am facut o vizita in Navodari familiei Vizitiu. Am gasit-o acasa numai pe sora Oanei, Alina Vizitiu, in varsta de 20 ani. La inceput, fata a fost foarte rezervata si nu a vrut sa stea de vorba cu noi. Pana la urma, ea a acceptat insa dialogul. "Cred ca belgianul nu e intreg la minte. El ne terorizeaza si ne ameninta. Ne-am saturat de toata aceasta poveste", ne-a marturisit Alina printre lacrimi. Ea ne-a spus ca Oana s-ar fi casatorit in Statele Unite cu un american si ca ar fi deja insarcinata, iar Delwiche a aflat chiar de la Oana acest lucru. Fata i-a telefonat si i-a spus sa o lase in pace, dar belgianul nu a inteles. Alina spune ca Delwiche le-a facut foarte multe greutati. El le-a trimis mai multe mesaje de amenintare pe telefonul mobil: "Mie mi-a spus ca imi va strica reputatia si ca nu voi mai putea iesi pe strada si ca ii va face rau si prietenului meu". El are parteneri de afaceri constanteni prin intermediul carora a imprastiat prin Navodari scrisori cu texte in care acuza intreaga familie Vizitiu de complicitate la proxenetism. Delwiche a trimis memorii si la Presedintie, Guvern si Politie. Totusi, unii vecini din blocul in care locuieste familia Vizitiu spun ca, atunci cand Oana era acasa, puteau fi vazute regulat in fata blocului masini de lux de diferite marci care o asteptau pe Oana. Cand am intrebat-o pe Alina de acest aspect, fata s-a inrosit si apoi a bufnit-o plansul, nu inainte de a ne spune ca "belgianul avea masina straina". Bun, dar nu "masini", asa cum spuneau vecinii. Chiar si politistii din Navodari, un anume Andrei Popescu si altul pe nume Dorin, ar fi purtat mai multe discutii cu familia Vizitiu, dar, in lipsa probelor, ancheta a stagnat. Belgianul a ajuns in postura de a acuza acum chiar si pe politistii care s-au ocupat de ancheta, spunand ca sunt corupti si ca ar fi luat bani de la Vizitiu. Am incercat sa luam legatura in SUA cu Oana printr-un mail, dar ea nu ne-a raspuns. In mesaj o rugam sa ne spuna, asa cum se pricepe, versiunea ei, oferindu-i posibilitatea de a raspunde afirmatiilor belgianului. Suntem siguri ca Oana a receptionat mesajul nostru imediat, deoarece atunci am fost contactati rapid telefonic de Alina Vizitiu, sora acesteia, care ne-a confirmat ca Oana a primit mesajul, dar ca nu a vrut sa raspunda, motivand ca "nu e obligata sa dea socoteala nimanui", sub pretextul ca ii este teama ca orice strain poate fi prieten cu Christian. Dar tocmai aici este problema, si anume ca nimeni nu i-a cerut socoteala, iar de vreme ce a pus aceasta problema, inseamna ca "ceva este suspect" in aceasta poveste. Sora ei a aparat-o spunand ca Oana se teme ca ar putea fi cautata de belgian in Statele Unite. Belgianul Delwiche nu a renuntat la lupta si se incapataneaza sa demonstreze vinovatia parintilor Oanei. Dupa ce a facut reclamatie la politie si a depus memorii pe la toate institutiile statului care, credea el, ar fi putut sa dea de urmele Oanei Vizitiu, Delwiche si-a angajat un avocat roman. Mircea Sorin, avocat din cadrul Baroului Arad, i-a trimis, pe 22 aprilie 2003, un raspuns lui Delwiche, cu privire la rezultatele propriei investigatii. Acestea insa s-au limitat la un simplu telefon prin care avocatul spune ca si-a dat seama ca parintii Oanei nu au vrut sa ii ofere detalii despre fiica lor si i-au starnit suspiciunile. In opinia lui Delwiche, chiar si acest raspuns al avocatului constituie o proba.