Meserii vechi in haine noi
Meserii vechi in haine noi
30 Jan, 2003 00:00
ZIUA de Constanta
1134
Marime text
Aplicarea principiului "din usa in usa"
Intreprinzatorii care doresc sa intre in breasla distribuitorilor de produse trebuie sa fie curajosi si rezistenti * Nu se platesc impozite si taxe, intensificarea concurentei fiind principalul obstacol in calea obtinerii profitului
Una dintre meseriile in care poti sa fii propriul patron fara sa treci prin chinurile constituirii unei firme este cea de "distribuitor" de diferite produse, pornind de la lenjerie de dama si terminand cu prafuri de curatat faianta. Scutit de plata impozitelor si taxelor care impovareaza desfasurarea activitatii unui agent economic, distribuitorul are nevoie de o investitie minima, cu ajutorul careia va achizitiona marfurile pe care apoi le va comercializa aplicand principiul "din usa in usa". Activitatea distribuitorului este asemanatoare cu cea a proverbialilor comis-voiajori care umblau prin orase pentru a vinde diferite produse. Important pentru intreprinzatorul in discutie este locul de unde achizitioneaza elementele care fac obiectul comertului sau. "Initial, pentru a face rost de marfa, am apelat la un prieten care se ducea in mod regulat in Turcia si se ocupa cu asa ceva. Cumparam de la el obiecte de imbracaminte si de cosmetica pe care vindeam, la randul meu, umbland din apartament in apartament. Apoi am plecat singur in Turcia pentru a face rost de produse. Cand nu am timp pentru aceste deplasari, apelez la ceea ce se comercializeaza in angro-urile de la marginea Constantei, unde marfa este destul de ieftina", ne-a spus Dan P., in varsta de 23 ani, care lucreaza de patru ani in aceasta bransa. Iata cum explica acesta reteta succesului sau, profitul obtinut fiind considerabil, avand in vedere ca in trei ani a reusit sa-si cumpere o garsoniera. "Am incercat sa vand si haine si cosmetice, dar nu prea am avut randament. Atunci m-am decis sa ma specializez intr-o singura gama de produse. M-am oprit asupra imbracamintei, in special cea de dama, si am inceput sa colind cartierele din centrul Constantei. Nu am avut noroc, oamenii fiind sceptici, in majoritatea cazurilor trantindu-mi usa in nas. Asa ca m-am decis sa-mi fixez ca piata de desfacere magazinele, firmele, diferitele institutii din oras. Am avut destul noroc, angajatii din aceste locuri fiind bucurosi ca, neavand timp sa umble prin magazine, vin magazinele la ei. Partea proasta este ca, intr-o singura geanta pe care trebuie s-o cari prin oras dupa tine nu incape atata marfa cat ai dori si nici cea pe care o ai cu tine nu poate fi destul de diversificata. Oricum, mi-am facut clienti fideli, de la care primesc chiar si comenzi, marfa mea fiind totusi de o anumita calitate. Cu Politia nu am avut probleme niciodata, doar cu unii colegi de breasla care sustineau ca le calc teritoriul. Pana la urma, am cazut la pace. Nu platesc nici un impozit si nici nu am de gand s-o fac, avand in vedere cat efort depun singur pentru a castiga un ban cinstit". Insa nu intotdeauna marfurile care pot fi cumparate de la asemenea persoane respecta standardul minim de calitate. "Am cumparat de la o fata, care a venit la usa apartamentului, un set de tigai. M-a asigurat ca sunt foarte bune. Am dat 250.000 lei pe trei tigai de marimi diferite. Numai ca, in momentul in care au intrat in contact cu flacara aragazului, s-au deformat, bombandu-se. Desigur ca nu au mai putut fi folosite. De atunci m-am hotarat sa nu mai achizitionez nimic de la cei care vin cu astfel de oferte, indiferent de pret si de reclama facuta propriilor produse", ne-a povestit Andreea R., pensionara. Oricum ar fi, "meseria de distribuitor este profitabila, daca ai curaj, rabdare, rezistenta fizica si timp. Tocmai de aceea s-au inmultit cei care s-au apucat de treaba asta, concurenta devenind puternica", ne-a mai precizat tanarul comerciant.Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii