Pamantul dobrogean, in pericol de desertificare

Solurile din zona Harsova se afla in cel mai mare stadiu de degradare * Pana in prezent nu a fost luata nici o masura concreta pentru stoparea procesului de desertificare, insa situatia din ce in ce mai grava ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru agricultori si autoritati

Studiile pedologice efectuate in ultimii ani au aratat ca intreaga suprafata a Dobrogei este inclusa in zona supusa desertificarii. Fenomenul de desertificare consta in degradarea terenurilor in zonele aride, semiaride si subumed-uscate datorita mai multor factori, printre care se numara schimbarile climaterice, dar si activitatea umana. Terenurile aride, semiaride si subumede sunt acelea in care raportul dintre precipitatii si evapotranspiratia potentiala este mai mic de 0,65. In regiunea dobrogeana, frecventa fenomenului de seceta care se formeaza pe fondul celor mai reduse cantitati de precipitatii atmosferice de pe tot teritoriul Romaniei a dus la accentuarea desertificarii. "Nu trebuie sa ne gandim ca, atunci cand apare acest pericol, in zona respectiva se va instala imediat un desert asemanator Saharei", ne-a declarat Marioara Nicolaescu, directorul Oficiului de Pedologie si Studii Agrochimice Constanta. Cu toate acestea, faptul ca Dobrogea se distinge de multe alte regiuni din tara ca fiind zona cu cel mai mare numar de ani agricoli uscati (89%) si cu cele mai lungi perioade de seceta inregistrate vreodata in Romania, ar trebui sa ridice un semnal de alarma pentru autoritati. Rezultatele analizelor pamantului, efectuate de OSPA, demonstreaza ca mitul "celor mai bogate soluri" nu mai poate fi linistitor. Starea de asigurare a solului cu humus este mijlocie, fiind cuprinsa intre 2-3%, dar exista suprafete unde scaderea este evidenta, sub 2%, mai ales in solurile balane. Astfel, a reiesit ca zona Harsova este cea mai afectata din Dobrogea. Eroziunea solului, rezistenta scazuta a acestuia, extinderea - fara a atinge proportii prea mari - a suprafetelor afectate de exces de umiditate si salinizare, aparitia in timp a tasarii solului din cauza efectuarii unor lucrari agricole necorespunzatoare si deprecierea starii de fertilizare a pamantului sunt doar cateva dintre implicatiile directe care au provocat situatia actuala. O data cu recolta, din sol dispar si fertilizatorii, iar agricultorii au ignorat si inca mai ignora faptul ca ingrasamintele care se pierd din pamant trebuie sa fie compensate de o aplicare corespunzatoare a ingrasamintelor. In ultimii 15 ani, cantitatea de ingrasaminte minerale a scazut la 25 de kilograme pe hectar, cand in mod normal, pentru ca solul sa aiba substanta nutritiva necesara, se necesita peste o suta de kilograme la hectar. Bineinteles ca, in aceasta situatie, au fost prezentate si masuri care sa stopeze fenomenul desertificarii. Acestea constau in reimpaduriri si reinteleniri pe terenurile cu grad ridicat de degradare si cu o productivitate agricola foarte scazuta, in reintroducerea perdelelor de protectie si, nu in ultimul rand, in extinderea folosirii irigatiilor. Daca pana acum se vorbea despre desertificare ca despre un pericol potential, ariditatea solului din ultimul timp conduce la luarea unor masuri concrete in acest sens, pentru ca pana acum nici un producator agricol nu s-a preocupat de starea pamantului din care isi procura hrana.