1000 de ZILE pline

Cei care au fost alaturi de noi, adica cititorii, trebuie sa stie ca relatia noastra implineste astazi 1000 de zile! Un simplu numar pana la urma, dar unul frumos, rotund. Si mai implinim 1001 de nopti, ca in povestile cu miros dulceag-ametitor, oriental, caci pentru ziarist granita dintre munca si timp liber, dintre zi si noapte aproape ca nu exista. Pentru noi astazi e sarbatoare, bucurie mare, mandria lucrului implinit, poate si nitel orgoliu. Dar si necaz pentru mine, caci m-a luat sefu` de dimineata, ca trebuie sa scriu un text dedicat acestui moment. Necazul e ca toata lumea fuge de astfel de lucruri. Cine nu crede, sa puna mana pe un pix si sa scrie o felicitare, sa trimita o carte postala cu urari de la mare, sa vada cat e de greu sa alegi cuvintele. Mai ales ca putine cuvinte nevinovate, cuvinte neatinse de viciul vorbariei goale, au rezistat pacatelor lumii. Pe acestea mi s-a sugerat sa le iau in palme, sa le amestec si apoi sa construiesc un puzzle din care, inca de la inceput, m-am temut ca va lipsi vreo piesa, cineva nu se va regasi corect, mi se va reprosa ca am omis vreun lucru, vreo intamplare, ca am fost prea subiectiv... Asa ca mai bine inchid pe furis computerul, lasand textul sa se coaca, sau poate sa se scrie singur, ca un poem postmodern, si ma strecor printre colegii mei din redactie care chiar au treaba. Ma prefac ca rasfoiesc ziarele. Ma rog sa nu ma descopere cineva, sa ma intrebe de editorial. Nu am noroc, ma vede Nea Emil pentru unii, Nea Andrei pentru altii, in orice caz, Emilian Andrei. E seful, coordonatorul ziarului. E serios, sever. Atunci cand iti rosteste numele pe un ton baritonal, mai ales daca esti nou venit in echipa, un fior inghetat ti se insinueaza pe sub camasa. In general, cearta. Foarte rar lauda pe cineva, dar e prieten cu toti subalternii. Invarte hartii, da telefoane, propune subiecte colegilor, merge pe teren. Rar s-a intamplat sa ii scape cate ceva. Doru Copot, seful de la Investigatii, se agita ca de obicei prin redactie. Nu are stare. Temperamentul coleric, hotararea cu care lucreaza o ancheta, cruzimea chiar, i se citesc usor din atitudinea de fiecare moment. Nu se gandeste prea mult la riscurile personale, ca orice ziarist de investigatii care se respecta. Privindu-l, un zambet imi infloreste la colturile buzelor. Imi amintesc de multe materiale pe care le-am lucrat impreuna, dar in special de ziua in care am reusit sa facem o fotografie in ashram-ul din Constanta al yoghinilor lui Bivolaru. Acum zambesc, dar atunci ei ne-au urmarit, au intrat in masina lui Doru, au vrut sa ii fure aparatul colegului nostru fotoreporter, Gelu, ne-au urmarit apoi prin oras cu masina. Iar Gelu, ca tot veni vorba, se chircise cu aparatul, singura dar redutabila lui arma, la piept pe bancheta din spate, cu yoghinul peste el. In timp ce ma foiesc, apare colega noastra, Carmen. Ca de obicei, radiaza. Tot ca de obicei, vine de la "instante", asa cum obisnuim noi sa spunem. Tribunal, Judecatorie, Curtea de Apel, Parchet si alte astfel de locuri in care, cel putin teoretic, se imparte dreptatea. Daca uneori nu se intampla chiar asa, ea afla prima. E absolventa de Drept si ne mai ajuta in anchetele complicate in care plecam de la teancuri de dosare si se intampla sa ne prindem cateodata urechile in nu stiu ce termeni juridici. Cearlie sau, ma rog, Cealera, scrie miscandu-si continuu picioarele si citind in soapta textul, pe masura ce se "naste". Pentru asta il tachinam, dar el nu se supara niciodata, ci ne explica plin de calm ca e un tic vechi. Zambeste. In ciuda calmului, e la curent cu toate dezastrele si nenorocirile din judet. Alearga in fiecare zi pe la sectiile de politie si spitale. Ma gandesc ca, in ciuda fizicului impunator, il pot asemana cu o furnicuta, ce aduna de peste tot pentru a putea sa aduca in ziar. Tot pe la ora trei apar si fetele de la "Politic". Lavinia, Andreea, Cornelia, Cerasela si Constanta- Tanta pentru noi. Andreea si Cerasela se ocupa de suplimentul saptamanal "ZIUA Satelor". Ele aduc in atentia opiniei publice problemele din lumea satelor. Un barometru folositor pentru locuitorii din mediul rural, in perspectiva alegerilor care se apropie. Colegele noastre se ocupa de tot: partide, prefectura, primarie, tot ce tine de politica. Stiu tot, se agita, vorbesc cu parlamentari, sefi ai administratiei locale. Prezinta realizarile, dar si gafele, greselile, aranjamentele. Reusesc sa pastreze o echidistanta fata de toate formatiunile politice, fara de care nu poate exista jurnalism corect. De "Social" se ocupa Alina, Carmen si Mirabela. Spitale, scoli, OPC, Inspectoratul de Munca. S-au ocupat de o campanie lansata de cotidianul nostru pentru ajutorarea lui Cristi, un copil foarte grav bolnav. Campania noastra a dus la strangere de fonduri pentru operatie si a generat o alta campanie, pe Internet, pentru aducerea in Romania a unei echipe de medici din Statele Unite. Astazi, insa, Alina e cam obosita. A fost intr-un control, alaturi de inspectorii de munca, de la zece seara, prin cluburile de noapte. Sefa de pe "Economic", Irina Berger, m-a rugat sa ii laud echipa- Ciprian si Rodica. Nici nu as fi putut face altfel, caci pagina de economic a capatat substanta si contribuie semnificativ la informarea cititorilor nostri. Adi Dinu, de la "Sport", nu are nici o porecla si nici nu gasesc ceva picant de spus despre el. E prea serios, concentrat la ceea ce face. In plus, daca scriu cine stie ce si se supara pe mine, ma da afara din echipa de fotbal a ziarului, care a reusit sa castige "Cupa Primaverii", anul trecut! Bineinteles, sub bagheta selectionerului Emilian Andrei. In timp ce imi caut alte "victime", apare colega noastra Violeta. Sau, ma rog, Rodica, asa cum e trecuta in caseta redactionala. Ma pune sa semnez nu stiu ce hartie, ma tachineaza. Nu stiu ce ne-am face fara ea, e cel mai vechi om din toata echipa. Ordonata, nu pierde niciodata vreo hartie, iar daca noi ratacim ceva, ea ori are o copie, ori reuseste sa gaseasca imediat respectivul document. N-am sa-l uit nici pe colegul nostru fotoreporter, Marian, care s-a alaturat relativ recent echipei, dar s-a integrat repede. Ce zi frumoasa! Ma intind pe un scaun, dar apare Ciprian-Cipix, magicianul calculatoarelor: "Cate semne imi dai la editorial?". Ce-as putea sa-i raspund? Se ocupa de reteaua de computere, dar este si secretar general de redactie. Adica raspunde cu capul de felul in care apare a doua zi ziarul. Din cauza asta nu prea doarme noaptea, temandu-se de cine stie ce greseli. Si e primul care isi ia amenda, pentru vreo litera lipsa prin titluri, insa asta se intampla extrem de rar. Echipa lui, Adi si Mihai, isi incepe munca atunci cand o terminam noi. Ei asaza in pagini articolele, fotografiile. Urmeaza apoi "Doamna Cati", care vine si corecteaza greselile inerente ce mai apar in texte din cauza luptei teribile cu timpul pe care o ducem in fiecare zi. Si "Nea Ion", care ne duce cu masina oriunde e nevoie, pentru stiri anchete, reportaje. "Ai terminat editorialul ala?". E directorul Doru Iordache, care imi spulbera orice iluzie. Prieten cu toti colegii, dar ferm. Nu prea as vrea sa il fac sa ma intrebe a doua oara. El dirijeaza intreaga activitate. Dimineata, la o cafea, mai relaxat; dupa-amiaza, inainte de inchiderea editiei, transant, scurt: "Ce avem? Asta e mai important, trebuie bagat in prima pagina, la celalalt renuntam" si alte lucruri de genul acesta. Ia loc pe scaunul din biroul lui si citeste materialele. Face glume, detensioneaza atmosfera. Iese, se plimba, se asaza pe un scaun, isi aminteste de vreo tema pe care ti-a dat-o si te intreaba, jumatate in gluma, jumatate serios, daca o vei transforma in articol inainte de a o publica vreun alt ziar. Privindu-l, ma intreb cum de nu a devenit fumator inversunat, boala aproape generalizata in bransa. Se ocupa numai de subiectele importante, anchete grele si de impact. Ma intorc la editorial. Cineva imi sugereaza sa scriu si despre prietenii si dusmanii pe care ni i-am facut intre timp. Imi dau seama ca dusmanii sunt mai multi, pentru ca toti subiectii nostri au pretentia sa prezentam numai realizarile, partile bune ale activitatii lor si se supara cumplit atunci cand "un parlit de ziarist" indrazneste sa publice erorile, aranjamentele, ilegalitatile. Mi se spune ca in material trebuie sa va promit ca acest ziar va continua sa lupte pentru a fi cel mai bun, astfel incat sa va ofere realitatea asa cum e ea si sa faca lumina in toate situatiile incalcite, sa demaste nereguli. O fac pentru ca si eu cred cu adevarat acest lucru.