Aducatorii de moarte in scoli

Zilele trecute, în urma operaţiunii Ciocolata, zece presupuşi dealeri de droguri au fost depistaţi de anchetatori, urmând să fie deferiţi instanţei, pentru trafic de droguri de risc. Conform oamenilor legii, „marfa", deţinută de traficanţi în vederea vânzării, urma să fie plasată în liceele şi facultăţile constănţene.

Uimitor nu este faptul că o asemenea reţea de traficanţi există. Şi nici faptul că drogurile sunt distribuite în şcoli, licee şi facultăţi. Bănuiesc că ne-am obişnuit toţi cu această realitate. Uimitor, pentru mine, a fost să constat că dealer-ii în cauză sunt, practic, nişte copii. Uimitor este că cel mai tânăr dintre suspecţi are 17 ani, iar cel mai vârstnic, 25. Sincer, aproape că nu-mi vine să cred că aşa-zisul cap al reţelei de traficanţi, cel care coordona activitatea şi care se ocupa de procurarea narcoticelor, aducându-le din Spania, are abia 19 ani. Ce să zic? Că trăim într-o lume coruptă, într-o societate pervertită? Este la mintea cocoşului. Totuşi, nu mă aşteptam ca o reţea de trafic internaţional de droguri să fie pusă pe picioare de un copil de 19 ani. Copil care, la rândul său, să racoleze alţi copii şi să-i încânte să vândă droguri. Prin licee, prin şcoli generale, prin facultăţi. Să le comercializeze unor tineri de vârsta lor, poate chiar mai mici. Pare incredibil că un copil de doar 19 ani poate aduce moartea prin şcoli. Ok, posibil să exagerez. În definitiv, slavă Domnului, nu era vorba despre heroină. Dealer-ii prinşi de poliţişti şi procurori se ocupau de vânzarea cannabisului. Este ceva mai uşor, de acord. Cu toate acestea, pe sistemul „azi în Timişoara, mâine-n toată ţara", cine poate garanta că activitatea celor zece nu s-ar fi transformat în „azi cannabis, mâine cocaină, heroină, LSD şi ecstasy"? Recunosc că, aşa cum am mai zis, nu mă aşteptam ca un puşti de 19 ani să fie „mastermind-ul" unei grupări organizate de traficanţi de narcotice. Şi, totuşi, iată că se întâmplă. Iar acesta este doar unul dintre cazurile fericite, căci au ajuns la urechile anchetatorilor... cine ştie câte altele or mai fi, nebănuite sau neştiute de nimeni. Iar activitatea de acest gen nu cred că se va încheia vreodată. Sunt prea mulţi bani făcuţi prea uşor şi un aşa-zis prestigiu destul de facil obţinut. Ce puştan ar renunţa la asemenea „beneficii", în schimbul garanţiei că niciodată libertatea nu-i va fi ameninţată de teroarea gratiilor? Nu răspundeţi la întrebare, prefer să nu ştiu răspunsul.