Batranul Ford nu a trait in Romania

Despre batranul Ford, intemeietorul imperiului care ii poarta numele, se spune ca era un om foarte cumpatat. Chiar si dupa ce ajunsese foarte bogat, el isi limita drastic cheltuielile personale. Ciobanii din balada care spune multe despre sufletul romanesc au mancat o oaie si au baut o vadra de vin, inainte de a pune la cale uciderea "fratelui" lor mai bogat. Si cum averea lor scadea pe masura ce matul se ingrosa, ei s-au hotarat, nu sa se puna pe treaba, ci sa ia de la altcineva ce le lipsea. Prin urmare, trebuie reamintit ca batranul Ford nu a trait in Romania, ci in America. Nu sunt sigur ca, daca s-ar fi nascut pe plaiul mioritic, el ar fi avut aceeasi filozofie de viata. Batranul care a construit masini din pasiune, iar apoi si-a facut o avere considerabila cheltuia, pentru nevoile personale, numai cativa dolari pe zi. El isi facuse propriul buget de austeritate si nu se abatea niciodata de la el. Fiii lui erau trimisi sa isi faca ucenicia la linia de productie a masinilor, pentru a se obisnui cu munca, chiar in varianta bruta. Poate ca batranul mergea chiar mai departe cu gandul, ca in filmul "Arizona Dream" al lui Kusturica, in care un vanzator de masini visa sa aseze autoturismele unul peste altul, pana la Luna. Ford stia cel mai bine ca intr-o societate capitalista trebuie, in primul rand, sa produci, ca sa ai de unde sa consumi. In cazul lui nu era vorba de zgarcenie, ci de un principiu de la care intelegea sa nu abdice niciodata. In fond, acesta este un exemplu de asceza. O lectie din care noi, romanii, nu suntem dispusi a invata mai nimic. In Romania avem multe exemple de baieti care fac si ei un smen si se grabesc apoi sa isi cumpere masini scumpe si sa isi duca amantele la restaurante scumpe si se cred mari afaceristi. Dupa ce papa banii si nu mai au cu ce sa-si plateasca ratele la masini, urmeaza sechestrul si baietii se intorc in cartier si povestesc tovarasilor ce mare afacere au avut ei. Dar nu este vorba numai despre oamenii de afaceri. Daca mergem intr-un sat sarac din Dobrogea - nu trebuie sa il cautam prea mult - vom gasi acolo cinci carciumi pline ochi si un magazin din care nimeni nu cumpara nimic, pentru ca nu sunt bani. Iti va fi greu sa tocmesti, la pretul zilei, pe cineva care sta, cat e ziua de lunga, la bodega si bea "pufoaica", sa iti munceasca pamantul. De ce sa se umileasca lucrand la porumb sau la cartofi, pentru altul, cand poate foarte bine sa fie rege la carciuma din sat si sa le povesteasca celorlalti ratati istorii inventate despre vremurile in care era el tare. Tot Uncle Sam ar putea sa ne invete ce inseamna un sacrificiu motivat, care nu intarzie foarte mult sa isi arate roadele. Dupa al doilea razboi mondial, Statele Unite au trecut printr-un moment de recesiune economica. Atunci guvernul a hotarat ca intreaga natiune trebuie sa faca un efort pentru ca momentul de criza sa fie depasit. Timp de cateva luni, americanii nu si-au mai primit salariile, dar apoi, gratie acestui sacrificiu, economia si-a revenit. Asta imi aminteste de sacrificiul continuu pe care il fac romanii, de 12 ani incoace, insa acest lucru nu foloseste decat celor care s-au priceput sa le ia voturile. Pentru ca in 12 ani nu am priceput nimic si continuam sa traim intr-o tara de consumatori in care cel mai istet consuma de la ceilalti, fara ca macar acestia sa isi dea seama.