Candidatura lui Diaconescu sau rapirea Magdei Ciumac

Dan Diaconescu, specialistul numărul unu în circuri mediatice, continuă circul privind candidatura la preşedinţie. Este greu să ţi-l închipui pe „producătorul“ Serialului Elodia la cârma ţării.

Şi în glumă dacă am lua toată această tevatură cu OTV-istul candidat la preşedinţie, nu ni s-ar părea amuzant. Nu în situaţia în care ne aflăm astăzi. În contextul măsurilor dure luate de Guvern pentru reducerea cheltuielilor din sectorul bugetar, tot arsenalul declaraţiilor cu care Diaconescu iese la înaintare nu pare decât un bâlci fâsâit. Cum am putea să ne închipuim oare că Diaconescu, artizanul sondajelor oteviste gen „S-a oprit Cioacă să urineze între Rucăr şi Bran?“, ar putea să conducă România şi să o scoată la liman? Poate doar un segment din publicul OTV crede asta, însă cu siguranţă că nu toţi cei care se uită la televiziunea lui Diaconescu, autoproclamată „a poporului“, îl vor vota pe el în funcţia de şef al statului, aşa cum încearcă el să sugereze. Un scenariu mai nou, prezentat de o televiziune, a introdus pe piaţă ideea că Diaconescu ar vrea preşedinte, cu Traian Băsescu premier. Scenariul, dincolo de fantasmagoria inclusă, pare plăsmuit în scopul de a-i potenţa imaginea otevistului şi de a-l discredita pe Băsescu. Efectul poate fi acesta, doar în cazul celor cu o imaginaţie debordantă.

Revenind la Diaconescu, mi se pare că am mai văzut persoane care s-au bătut cu cărămida în piept pe la televizor că ştiu, că se pricep, până ce au ajuns în Parlament. Mă refer aici la Prigoană, care s-a „lansat“ tot la OTV, şi care, printre certurile cu soţia, mai băga două-trei fraze intelectuale cât să nu-l bagatelizeze ca personaj şi care, eventual, să dea impresia că este un om ce merită să şadă în prim-planul vieţii politice. Adevărat, poate aşa au gândit mulţi, înainte ca Prigoană să verbalizeze afirmaţia ce stătea pe buzele tuturor, şi anume, că are de gând să candideze pe undeva. Dar Prigoană a ajuns în Parlament, şi de atunci cine a mai auzit de el? În acest context, am un deja vu cu scenariul mediatic ticluit de viitorul candidat la preşedinţie Diaconescu, dacă nu cumva substratul este altul. Aşa cum îmi spunea cineva nu demult, afirmaţiile lui Diaconescu ar putea face parte foarte bine dintr-o pseudocampanie prin care intenţionează doar să-şi apere afacerile şi libertatea. În contextul în care se află astăzi ţara şi raportat la grijile cu care se confruntă zilnic românul de rând, anunţul candidaturii lui Diaconescu la Cotroceni nu pare a fi prea diferit decât un episod din „Răpirea Magdei Ciumac“. Aşadar, ţara arde şi baba se piaptănă sau, s-o spunem pe aia dreaptă, aşa-zisa „Televiziune a Poporului“ nu este decât „Televiziunea lui Diaconescu“, cu şi pentru Diaconescu.