Carnetul de partid versus profesionalism

Dacă, până la ora actuală, mai exista vreun dubiu în privinţa promovării în funcţii de răspundere pe criterii strict politice, liderul PSD, Mircea Geoană, şi reprezentanţii actualei majorităţi parlamentare l-au eliminat definitiv.

Birourile Permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au stabilit, ieri, programul de audiere, în comisiile de specialitate, a miniştrilor propuşi de premierul desemnat, Lucian Croitoru. Nimic deosebit, se respectă legislaţia în vigoare, ar spune majoritatea românilor. Numai că aceste audieri vor avea alte scopuri. Nu se vrea verificarea profesionalismului potenţialilor miniştri sau a cunoaşterii condiţiilor impuse de acordul cu FMI, pe care, ne convin sau nu, viitorii demnitari, indiferent cine ar fi ei, vor trebui să le respecte, şi nici identificarea obiectivelor pe care şi le-au stabilit pentru următoarea perioadă. Unicul obiectiv al audierilor din comisiile de specialitate va fi acela de punere a lor într-o ipostază total nefavorabilă. Şi asta doar din considerentul că actuala majoritate parlamentară nu a fost cea care i-a nominalizat şi, în consecinţă, nu-i acceptă. Situaţia era lesne de anticipat, având în vedere contextul politic pe care-l traversăm, dar lucrurile au devenit şi mai clare după ce preşedintele PSD, Mircea Geoană, a avertizat că audierile miniştrilor vor fi „extrem de serioase". Acelaşi lider a confirmat că „piesele de rezistenţă ale angrenajului Băsescu-Boc" vor avea parte de un regim „preferenţial". Altfel spus, „vechii şi greii lideri de neînlocuit de la PD-L" vor fi, în principal, supuşi unor „audieri extrem de serioase".

Ce ar trebui să înţeleagă din asta românul? Păi are mai multe variante de răspuns. Una ar fi aceea că, de-a lungul timpului, foştii miniştri învestiţi în funcţii au avut parte de audieri formale, deoarece erau membri de partid şi, mai presus de orice, doriţi de partide. Profesionalismul ori experienţa într-un domeniu sau altul nu conta atâta timp cât liderii de seamă ai formaţiunilor politice îi indicau şi îi susţineau.

Degringolada din instituţiile deconcentrate, negocierile până în miez de noapte pentru obţinerea cât mai multor posturi cheie la nivel central nu au avut la bază decât respectarea unui singur criteriu: culoarea carnetului de partid. Astfel, încet, dar sigur, vom ajunge să ne fie ruşine de tot şi de toate în ţara asta. Politicul decide, politicul conduce, iar profesioniştii sunt daţi la o parte doar pentru că nu vor să aibă un carnet de membru de partid şi nu acceptă să acţioneze conform sarcinilor date de formaţiunile politice aflate la putere, ori care se vor la putere. Cât timp carnetul de partid va conta mai mult decât pregătirea profesională, soarta noastră, a românilor, e pecetluită.