Ce ţine loc de demnitate în PNL? Portul Constanţa?

Motto: „Nu l-am contrazis. Nu ne-am ridicat de la masă. Am continuat să mestecăm încet fiecare îmbucătură, mulţumindu-ne să ne gândim că tipul era un cretin şi trăgând zdravăn de toate cusăturile ca să reuşim să ne înveşmântăm în continuare în ceea ce ne ţinea loc de demnitate. Bieţii de noi. Atât de laşi, atât de laşi...". - Anna Gavalda, „Darul unei zile"

Rândurile de mai sus, deşi sunt dintr-un roman despre reminiscenţele copilăriei, despre patru oameni frumoşi care rămân împreună în pofida distanţelor, a problemelor, a divorţului şi a frustrărilor, se potrivesc perfect, cred eu, situaţiei din PNL. Partidul ăsta, un partid al elitelor în perioada interbelică, astăzi o formaţiune politică adaptată la interesele găştilor şi găşculiţelor vopsite în galben, e dominat la ora actuală de figura fratelui mai mare, de lider maximo, de cel care tună şi fulgeră şi propune sancţiuni, penalizări şi excluderi.

PNL este, în prezent, partidul care numeşte în funcţia de ministru al Transporturilor un om care are probleme cu Justiţia. Şi îl numeşte acolo unde presiunile, chiar din partea partenerilor de guvernare, sunt extrem de accentuate. Or fi, foarte probabil, şi extrem de explicite. Cum s-or resemna pesediştii constănţeni la gândul că ministrul Transporturilor nu este unul 100% de-al lor, în contextul în care îşi doresc - şi par determinaţi să-şi îndeplinească toate dorinţele - Portul Constanţa şi Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu în ograda lor?!? Tocmai aici e problema: nu se resemnează. L-ar fi vrut, fireşte, în funcţia de secretar de stat, tot pe cel pe care Radu Mazăre îl alintă Valerică. Despre distinsul secretar de stat Răducu Valentin Preda vorbim, om de încredere în PSD Constanţa. Şi pentru că nu-l mai au pe fotoliul care trebuie, de ce să accepte numirea lui Constantin Matei în funcţia cheie? În condiţiile acestea, nu ar mai lua Portul. Aşa că liberalului îi revine doar funcţia de subsecretar de stat. Ca premiu de consolare pentru PNL Constanţa, incapabil să se impună în faţa coechipierilor de la guvernare.

PNL e astăzi locul în care un Crin Antonescu şi un Gigi Becali par să uite că partidul ăsta a fost cândva al Brătienilor. PNL seamănă cu o cameră, cu un judeţ, cu o ţară în care opresiunea, autoritatea arbitrară şi autocenzura în libertatea de gândire guvernează. Dar de ce-l menţionez aici pe Becali? Pentru că mulţi, prea mulţi liberali tac. Se complac. Se cenzurează. Se prostituează. Renunţă la principii. Chiar şi la idealuri. Şi o fac, vezi Doamne, pentru interesele familiei, pentru copii, de dragul funcţiei, de dragul CV-ului. Aiurea!

De ce cusături or trage liberalii constănţeni?