Cine a terfelit Craciunul...

A mai ramas fix o saptamana pana la Craciun. Acum, in al treisprezecelea ceas macar, toti romanii ar trebui sa fie mai buni, mai ingaduitori cu semenii lor, cu sufletele luminate de marea sarbatoare a Nasterii Domnului.

Involuntar sau din contra, intentionat, unii uita de semnificatia apropiatului praznic crestinesc si arunca o umbra asupra ei prin faptele lor, fapte de care ar trebui sa le fie rusine. Insa rusinea, se pare, este caracteristica doar oamenilor cu bun simt, pentru ca cei care nu-l au, nu au nici cum sa se simta jenati de faptele lor reprobabile. Acum, in pragul sarbatorilor, mai marii judetului s-au pus pe fapte mari, pe impartit cadouri pentru copii si pe acordarea de ajutoare peste ajutoare celor aflati la nevoie. Nimic rau in asta, sau rectific, este ceva ce bate la ochi avand in vedere ca nu ne aflam doar in pragul Craciunului, ci si in pragul unui an electoral. Momentul nu este ales intamplator de cei care ne conduc, iar generozitatea devine in aceasta perioada un accesoriu de parada. De ce copiii necajiti de la tara, cu nevoi pe atat de numeroase ca si aspiratiile lor, nu sunt vazuti si in restul anului de sefii institutiilor publice? De ce aceste personaje care detin puterea nu le intind o mana de ajutor si in restul anului? Oare copiii nu au nevoie de sprijin si la inceputul anului scolar, de pilda, sau intr-o zi oarecare din an, cand raman fara rechizite sau chiar fara hrana?! Sigur ca au. Trebuinte noi apar in fiecare zi, insa gesturile de binefacere se fac doar intr-o anume perioada din an, cand caritatea devine obligatorie pentru anumite personaje, care simt ca este momentul prielnic sa iasa la rampa si sa-si faca imagine. Oamenii obisnuiti nu au nicio putere in fata acestor saltimbanci emotionati automat dupa calendar, fix inaintea datei de 25 decembrie, decat votul pe care il dau o data la patru ani, si care nu este influentat de o jucarie si doua portocale aruncate intr-o sacosa pentru niste copii care au nevoie de mult mai mult. Se spune ca gestul conteaza si este adevarat, insa sintagma este valabila numai cand el este facut din inima si neconditionat, fara ca cel care ofera sa urmareasca vreun interes. Nu ai cum sa primesti cu inima deschisa, chiar si copil fiind, un dar, in fata unor camere de luat vederi care asteapta hulpave sa-ti fure un zambet inocent pentru a arata opiniei publice ce generos, ce mare om, ce sensibil este personajul in cauza. Prin asemenea gesturi, fals-umanitare se incearca de fapt manipularea electorala a oamenilor, a locuitorilor judetului, insa acesti indivizi uita ca romanii au depasit demult era cand votau conditionati de o punga de faina si una de zahar. Mecanismul reflexului conditionat al lui Pavlov nu se aplica si aici. Si ca peisajul josniciei celor care ne conduc sa fie complet, mai adaugam si ca, in ceasul in care ar trebui sa ne strangem mainile intr-un spirit de impacare cu cei din jur si cu noi insine, acest tip de personaj despre care am vorbit alege sa-si stranga pumnul si sa loveasca in semenul sau, intelegand prin asta, nu un act nedemn de statutul si conditia lui, ci un act de suprematie, de superioritate. Daca pana la viitoarele alegeri nicio institutie a statului nu va face nimic pentru repararea acestei situatii care ne face sa ne jenam de cei care au obtinut votul majoritatii si au fost propulsati pe functii inalte pe care acum le necinstesc, nu inseamna decat ca puterea sta in mainile noastre.

Scris de: {autor}Manuela MOLDOVEANU{/autor}