Ciobanu si oful vestimentar

Marius Ciobanu, pedelistul suspendat până la stabilirea definitivă a (ne)vinovăţiei sale, a fost trimis în judecată, vineri, de procurorii DNA, sub acuzaţia de „infracţiuni de corupţie". În ciuda ruşinii pe care, consider eu, o atrage după sine sintagma „infracţiuni de corupţie" (sau ar trebui s-o atragă, dacă personajele în cauză ar avea un minim de bun simţ), Marius Ciobanu, semeţ şi mândru în boxa arestaţilor, le atrăgea atenţia jurnaliştilor, zilele trecute, că scriu „urât" despre el.

„De ce scrieţi urât despre mine? Numai minciuni! De ce scrieţi că vin îmbrăcat la patru ace? Astea sunt hainele mele. Cu ce vreţi să vin îmbrăcat?", apostrofa fostul adjunct ITM, prins cu mită, presa. Ei bine, dacă buna cuviinţă şi minimum de simpatie pe care-l poţi arăta unui astfel de personaj aflat într-o astfel de situaţie nu m-ar împiedica, i-aş răspunde fostului director că, arestat cum este, aş vrea să vină la proces în zeghe, în uniforma deţinuţilor. Dar, desigur, nu pot să-i spun aşa ceva, nu? Pentru că adjunctul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Până ce o instanţă se va pronunţa definitiv asupra acuzaţiilor ce i se aduc, în sensul respingerii sau admiterii acestora, adjunctul nostru trebuie să fie considerat nevinovat. Atât de convins de propria nevinovăţie este şi personajul în discuţie, încât, neterminându-şi încă veninul la adresa presei, a continuat cu reproşurile, flancat fiind de doi poliţişti: „Lăsaţi, nu ţinem conferinţe de presă acum", a spus pedelistul suspendat, uitând, pare-se, de faptul că el începuse „dialogul". „Nu ţin acum conferinţă de presă", a reluat el, „dar, după ce-mi ispăşesc pedeapsa, am să vorbesc public despre nevinovăţia mea", a conchis fostul adjunct, triumfător, în boxă. Ceea ce dă de gândit este de ce fostul adjunct ITM, dacă tot este nevinovat, aşteaptă mai întâi să-şi ispăşească pedeapsa (pe care aparent este convins c-o va primi), iar abia apoi va face dezminţirile (dacă este cazul) legate de inocenţa sa. Nu e un pic ilogic? N-ar trebui oare pedelistul (de care până şi colegii de partid se leapădă) să lupte prin toate mijloacele să-şi demonstreze nevinovăţia? N-ar trebui să ajungă până în pânzele albe pentru a demonstra că este o înscenare? Să se bată cu cărămida în piept şi să se plângă cui o vrea (sau nu) să-l asculte despre marea nedreptate ce i s-a făcut? Să-şi smulgă părul din cap? Or, se pare că nu, din moment ce primul reproş pe care Ciobanu l-a adus presei în timp ce se afla în boxa arestaţilor a fost legat de remarcele privind vestimentaţia sa. Sinceră să fiu, dacă tot a deschis gura din boxă, m-aş fi aşteptat ca Marius Ciobanu să-şi strige, în primul şi-n primul rând, nevinovăţia. În schimb, pedelistul asupra căruia planează suspiciuni de corupţie şi-a strigat oful vestimentar. Bună apărare!