Cireada de dar
Cireada de dar
25 Apr, 2003 00:00
ZIUA de Constanta
1153
Marime text
Oricat de prost ar merge lucrurile in tara, un lucru e sigur: carciumile nu vor da faliment, dimpotriva. Cu cat oamenii dintr-o asezare o vor duce mai rau, cu atat o vor duce carciumarii mai bine. Tocmai de-aceea, daca vrei sa iei pulsul unei localitati, un raid de documentare prin carciumi e obligatoriu. Orice ziarist care-a batut satele si comunele stie ca a treia sursa importanta, dupa primarie si biserica, este carciuma. De cele mai multe ori, vizita la primarie nu ofera nimic, in ciuda uriasei documentatii puse la dispozitie, fie ca trebuie rasfoite ucigatoare preparate de peste in sezonul de braconaj ori ca-s de conspectat platouri nenumarate cu purcelusi in sezonul dezlegarii la peste. Nici preotul nu e o sursa comoda pentru ziarist: ori e prieten la catarama cu primarul, si-atunci sursele se contopesc de la prima vadra de vin si devin una singura, ori e dusman de moarte cu el si-atunci sursele se lovesc reciproc sub centura si patrafir, neutralizandu-se si lasandu-l pe ziarist in suspensie. Singura sursa unde scapi de imponderabilitate pe masura ce te adancesti in ea este carciuma. E drept ca unii ziaristi se codesc sa o viziteze, pentru ca documentarea se poate dovedi costisitoare. Caci nu-s prea multe redactii care se-nghesuie sa deconteze documentatii al caror volum se masoara in litri. Insa ziaristii care-si iubesc cu adevarat meseria fac si astfel de sacrificii, chiar daca socotelile de aici nu se potrivesc neaparat cu cele din redactie. Am retrait, recent, o astfel de experienta. Vanam un subiect care, ciudat, se-ndeparta de mine pe masura ce ma adanceam in el. Dupa trei ceasuri de documentare intensiva, sursele se amestecasera in asemenea hal incat megiesii langa care nimerisem ii spuneau carciumarului parinte si-l interpelau in legatura cu autenticitatea unei colectii de icoane pe sticla. Apoi se facu apelul halbelor si paharelor si descoperisera ca lipsea unul dintre megiesi. "Uite-asa ne ducem cu totii", facu unul pe prapastiosul. "S-a dus acasa, bre, sa manance", isi aminti altul. Era clar, lumea nu mai era aceeasi fara cel plecat. Toti se-ncordau acum sa gaseasca o cale sa-l intoarca pe ratacit pe calea cea dreapta. "De ce nu-l sunati acasa?", strecura carciumarul, pentru care sufletul adunarii era chiar portofelul celui plecat. Corect. Pentru asta, un celular abia astepta sa fie ridicat de pe masa. Dupa ce protestele proprietarului au fost stinse cu ghionturi, aparu alta problema, mai serioasa: nimeni nu-si amintea complet ce numar are acasa plecatul, pe care-l chema Craciunoiu. Unul si amintea cifra a doua, sau a treia, altul stia sigur care-i penultima. Dupa multe deliberari fu obtinut, din bucati, un numar despre care toti cazura de acord ca numai lui Craciunoiu i s-ar fi potrivit. Au sunat si, fireste, vocea de la celalalt capat i-a informat ca-i greseala. "Aiurea, se coteste sa scape", suflara megiesii, convinsi ca algoritmul prin care-i detectasera numarul era impecabil. Dar incapatanatul de la celalalt capat sustinu ca n-a cunoscut in viata sa nici un Craciunoiu si apoi inchise. Greu sa te pui, insa, cu chefliii. Altul, mai autoritar, insfaca telefonul si suna iar, indulcindu-si glasul: "alo, va rugam sa ne scuzati ca revenim, dar s-a intrerupt. Suntem de la una din televiziunile pe care stim ca le urmariti cu viu interes. Telefonul nostru trebuia sa fie o surpriza, doream sa va anuntam ca iepurasul v-a adus un premiu in valoare de 3.000 de dolari si o excursie in Miami, oferita de sponsorul nostru cu ocazia sarbatorilor de Pasti. Va rog sa urmariti emisiunea cu atentie, pentru ca vom reveni peste cateva minute si veti intra in direct". Cel de la capatul celalalt isi indulci imediat glasul, balbai mii de multumiri, ba se pierdu atat de tare cu firea incat uita sa intrebe macar pe ce canal sa comute. Megiesii, convinsi ca in spatele victimei era chiar Craciunoiu, isi frecau palmele si chicoteau imaginandu-si cum schimba infrigurat canalele: "imposibil, la ora asta, sa nu fie cel putin o porcarie de emisiune cu surprize si premii. Sa-l vezi pe Craciunoiu cum dardaie innebunit, cu mana pe telefon. Cum sta cu reteveiul langa usa, sa nu-i taie careva cablul de la telefon chiar acum". Dupa ce l-au lasat sa fiarba o jumatate de ora, au revenit: "de la televiziune va deranjeaza, mai avem un detaliu tehnic de rezolvat: stiti, a fost o incurcatura in acte si pe castigator trebuie sa il cheme neaparat Craciunoiu. Pana la urma nu e nici o problema ca la numarul asta se afla altcineva, daca atunci cand o sa intrati in direct spuneti ca va numiti Craciunoiu". Tipul spuse ca pentru 3.000 de dolari si o excursie in Miami isi schimba numele si in Ben Laden, daca e nevoie. "Ei, nu chiar 3.000 de dolari", facu vicleanul care-si pusese in cap sa-i toace nervii lui Craciunoiu marunt, "doar 1.000. Intelegeti ca avem si noi cheltuielile noastre, toate concursurile sunt aranjate, nu ne-am permite altfel. Totusi e o suma frumoasa, sper ca nu o veti refuza". Doamne fereste, facu celalalt, mai ales ca ii ramanea excursia in Miami, sa se consoleze. "Ei", facu si chefliul, abia stapanindu-si hohotele, "si aici e o mica problema. Chiar in Miami nu va putem trimite. Dar sponsorul nostru a fost foarte amabil, va garanteaza o excursie in Vladivostok. E foarte frumos si acolo, unde mai pui ca n-o sa aveti probleme asa de mari nici cu fusul orar". Dar nu era nici o problema, sari falsul Craciunoiu, asigurandu-l pe domnul de la falsa televiziune ca el adoarme pe loc, unde-l pui. Cum insa chefliii nu-si mai puteau abtine hohotele, convorbirea fu intrerupta. Cand i-am parasit faceau inca planuri unde sa-l trimita pe Craciunoiu sa-si ridice "cadoul". Ma intrebasem de ce stirilor false ori strident coafate li se spunea, in presa de odinioara, "iepuri". Daca adaugam la asta "traditia" cadourilor de la iepurasii de Pasti, avem o adevarata cireada pe cap. Careia doar carciumarii i-ar mai sti socoteala.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii