Copiii, unealta electorala!?

O tactică veche, care se aplică şi în viaţa de zi cu zi, presupune să te apropii de copii pentru a putea ajunge să obţii atenţia sau anumite favoruri de la părinţi. 

Cam aşa s-ar putea rezuma şi „grija" deosebită pe care politicienii noştri, aflaţi în plină campanie electorală, au acordat-o, ieri, copiilor.

Pe toate agenţiile de presă abundau ştirile prin care ni se aducea la cunoştinţă că reprezentanţii unui partid sau altul, ori primari de diverse coloraturi politice au organizat fel de fel de acţiuni dedicate Zilei Internaţionale a Copilului. Or fi gândit că, permiţându-le micuţilor să se dea, gratuit, în diverse tiribombe, oferindu-le un balon, un suc sau câteva dulciuri, îi vor înduioşa pe părinţi şi, pe 7 iunie sau în toamnă, vor şti unde să aplice ştampila inscripţionată „votat"!?... Se înşală dacă au impresia că, doar cu o zi în care şi-au demonstrat grija faţă de tânăra generaţie şi i-au scutit pe părinţi de mici cheltuieli, seniorii îi vor privi cu alţi ochi sau îşi vor schimba opinia formată în ani de dezamăgiri continue.

După aproape 20 de ani de la Revoluţie, ai noştri bravi politicieni n-au înţeles că atragerea unui vot de partea lor presupune fapte, nu vorbe, presupune continuitate, nu un heirup electoral şi, mai presus de orice, elaborarea unei legislaţii care să sprijine real familia. Un părinte nu vrea pentru copilul lui o acadea şi o balerină ameţitoare, oferite gratuit, pentru că asta nu-i asigură un viitor, o stabilitate  odraslei sale. Un părinte are nevoie de altceva: un acoperiş deasupra capului, un loc de muncă sigur, un venit corespunzător, care să-i permită creşterea copilului nu cu excese, ci în limite decente, un sistem de învăţământ performant şi fără schimbări de la un an la altul, un sistem sanitar care să nu-l aducă în situaţia cumplită în care, din cauza lipsei banilor, îşi vede copilul neputincios murind cu zile...

Oare politicienilor nu le este jenă să se folosească de copii pentru a-şi asigura un loc călduţ, foarte bine plătit, în care nu fac nimic pentru amărâtul de rând, ci doar pentru ei? Cum pot fi atât de meschini!? Cum pot veni în faţa unui părinte, să-i ţină copilul în braţe, pentru că dă bine la imagine, în condiţiile în care statul îi dă, lunar, 42 de lei alocaţie!? Oare s-au întrebat vreodată ce ar putea un părinte să-i cumpere copilului lui cu 42 de lei?... Cu siguranţă, nu. Dar au tupeul de a-i amăgi cu o bomboană, de a-i înveseli cu un clovn, într-o zi... pentru că e an electoral, iar părinţii lor le-ar putea decide soarta.