Cum arată o zi de plajă pe litoral Gunoaie, câini comunitari şi evaziune fiscală

Sezonul estival este pe sfârşite, iar comercianţii îşi freacă, fericiţi, mâinile de pe urma turiştilor. Au avut de câştigat toţi: şi hotelierii, şi patronii de terase, cei de restaurante şi autoserviri, vânzătorii de la tarabe, dar şi comercianţii ambulanţi. Printre „câştigători" se numără şi câinii comunitari, care au avut de mâncare la discreţie, resturile fiind aruncate fie în jurul restaurantelor, fie în jurul tomberoanelor pline, fie direct de plaja încinsă.

O zi de plajă costă. Mult. Deschide omul portmoneul chiar din parcare. Doi vlăjgani, care păzesc intrarea în locul destinat autoturismelor, anunţă solemn - 3 lei ora sau 15 lei toată ziua. Plăteşte omul, nu are ce face. Dar nu primeşte în schimbul banilor nici un bon fiscal sau vreo chitanţă. Când cetăţeanul responsabil cere bonul fiscal, i se răspunde „tocmai s-a terminat chitanţierul". Pe plajă aceeaşi poveste: turistul nu primeşte bon fiscal nici pentru şezlongul şi umbrela închiriate. Cine pofteşte la o bere rece, la o îngheţată sau un mic - oferta este variată. Însă preţul la micile plăceri alimentare este dublu faţă de cel practicat în magazinele din oraş. Până şi punga de seminţe de un leu, pe plajă ajunge să coste tocmai trei lei! Toate acestea ajung în plasa turistului, care nu primeşte însă nici un bon. O altă categorie de evazionişti fiscali sunt comercianţii ambulanţi. Încărcaţi cu sticle de nămol, adunat cine ştie de pe unde, cu piatră ponce, cu acadele, seminţe, scoici de toate formele şi mărimile, porumb fiert sau copt - comercianţii îşi laudă marfă în gura mare, navigând printre turiştii care se lasă convinşi uşor şi cumpără orice li se propune. În fiecare an, autorităţile locale şi centrale jură că vor lupta cu evaziunea fiscală, cu vânzătorii ambulanţi, cu mizeria din staţiuni, însă toate rămân promisiuni chioare. De la an la an, munţii de gunoaie de pe plaje cresc. În lipsa tomberoanelor, turiştii aruncă resturile de mâncare, mucurile de ţigară şi ambalajele în apa mării, le îngroapă în nisip sau pur şi simplu le lasă acolo unde le convine. În urma lor, câinii comunitari, care s-au înmulţit şi ei, se înfruptă cu resturile de mâncare, iar gunoaiele rămân să zacă şi câteva zile pe plaje. Angajaţii primăriei, inspectorii diferitelor direcţii judeţene împart amenzi peste amenzi, doare-doare se învaţă lumea minte. Cu toate acestea, românul rămâne român: plăteşte amenda şi continuă să arunce gunoaiele, să nu dea bonuri fiscale şi să fraudeze statul.