Cutia Pandorei

Indiferent cine va fi preşedinte şi ce Guvern vom avea, mai presus de toate, România e guvernată de haos. Şi Cutia Pandorei nu a fost deschisă acum, în contextul crizei politice care planează asupra ţării în pragul electoratului, nici măcar anul trecut, o dată cu instaurarea recesiunii economice, care a dus statul la sapă de lemn, ci cu mult înainte de toate astea, acum douăzeci de ani, la graniţa dintre regimuri, când, la noi, democraţia s-a implementat ca la nimeni.

Aşa am ajuns să ne descrie alte state „o ţară săracă din Balcani", unde tulburările politice au picat în cel mai prost moment posibil, economia ţării fiind afectată puternic de criză, astfel încât reforme esenţiale ar putea fi paralizate, ca urmare a destrămării „unei căsătorii din interes", părere exprimată, ieri, în presa internaţională, după ce n-a trecut nici guvernul Croitoru. Şi aşa este. La noi, debandada e omniprezentă, de la general, printr-o guvernare depăşită de situaţie, care nu face decât să amplifice conflicte, să stârnească greve peste greve şi nemulţumiri perpetue, la individual, unde românii au ieşit la drumul mare, ameninţaţi de grija zilei de mâine. Politica, economia, sănătatea, ce să mai vorbim de cultură, sau alte domenii care mai există doar în stare latentă, toate sunt monopolizate de haos. În tevatura creată, demagogia e peste tot, la televizor, în ziare, în Parlament, la coadă la pâine, pe holurile spitalelor. Toată lumea vorbeşte, dar nimeni nu face nimic. Şi ar trebui, pentru că interesul individual, al cetăţeanului, ar trebui să se reflecte în cel general, al României, pentru a putea depăşi impasul. Însă, mecanismul funcţionează invers. Din cauza sărăciei - raportată la diferite scale -, egoismul primează. Pe principiul „milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe sufletul", fiecare caută finalitatea scopului propus şi iroseşte mai puţină energie şi timp la a medita dacă lezează pe celălalt. La urma urmei, toată lumea vrea să trăiască, şi cerşetorul de colţul străzii, care fură din buzunarele trecătorilor, şi politicianul din Palatul Parlamentului, care... fură din buzunarele cetăţenilor. Această mentalitate a deschis Cutia Pandorei şi ne-a stigmatizat şi în Europa şi peste tot. Din acest motiv, presa de peste hotare se lansează în afirmaţii de genul: „încercarea de a forma o guvernare în România a eşuat" şi „la Bucureşti nu se întrevede un sfârşit al crizei politice". Totuşi, ca să contrastez într-o notă optimistă, se spune că pe fundul Cutiei Pandorei, după ce s-au dezlănţuit toate relele din lume, a rămas doar speranţa.