Cutitu-i la os, da'... „am cu ce ma lauda"

Barca ce-i suportă tot mai greu pe mai-marii de la Ministerul Finanţelor a cam început să fie izbită rău de valuri, adică de cei care vor să mai şi aibă ce mânca. Dacă ministrului i se cam cere să ne lase în... sărăcia noastră, Dănuţ, cel bun la toate, printre altele şi consilier la Finanţe, are parte de o primăvară... prosperă?

Ieri, Mediafax-ul anunţa o nouă reuşită a celui despre care se spune că a „rupt", de-a lungul carierei sale de solist, mii de inimi. Şi poate că chiar aşa s-a şi întâmplat, dar acum, ministrul pe care-l consiliază are misiunea ingrată de-a ne rupe pe noi, mai la propriu, mai la figurat, că cică aşa trebuie, că de nu, vine... colapsul. Revenind la Dănuţ, trupa al cărei solist este, va fi mai nou, imaginea unei bănci din România, cică, ironia sorţii, în cadrul unei campanii de promovare a unui credit ipotecar. Răii şi invidioşii de pe lângă el au şi sărit ca arşi şi spun că s-ar afla într-o situaţie de incompatibilitate. Prostii!, spune solistul, întrucât contractul ar fi fost semnat înainte de a fi numit consilier iar în plus, nici nu este funcţionar public, deci hai sictir. Totuşi, cum tot românul este sceptic referitor la orice şi oricând, cine ştie? Lăsând la o parte campania de promovare „Fericirea începe acasă", că aşa se numeşte, ieri am mai aflat că ministrului de Finanţe i s-a pus gând rău. Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici cere demisia acestuia pe motiv că ar fi omis intenţionat, la bilanţul ANAF, să vorbească despre problemele reale şi lipsurile din sistem. Însă nu doar acest sindicat care reprezintă comisarii Gărzii Financiare şi funcţionarii publici din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală aduc critici la adresa poziţiei ministrului de Finanţe. Toată lumea ţipă că-i de rău în tot şi-n toate şi acum dar şi pe viitor. Nici nu au trecut vreo două săptămâni, de când acesta ar fi declarat că şi pensiile ar trebui impozitate, că doar şi în alte ţări se face aşa. A revenit apoi spunând că nu ar fi zis că impozitează pensiile deoarece acest lucru nu se poate, cu excepţia celor mari, care oricum deja se impozitează. Că e albă, că e neagră, ce mai contează pentru ei? Singurii care rămân cu buza umflată sunt oamenii de rând, din ce în ce mai săraci, cu salarii mai mici, cu griji mai multe. Dar când avem aşa un chipeş pe post de consilier, ce mai contează? Uită lumea şi de datorii, şi de greutăţi şi apoi ascultă aşa, cum le zice şi Dănuţ: „Banii vorbesc, banii vorbesc / Unii te ridica, alţii te lovesc / Banii nu tac, banii se fac / Totul e în mâna lor / Banii vorbesc". Şi apoi altceva, mai „profund": „Mamă, nu mi-ai spus nimic de oameni / N-am ştiut ce mult se pot schimba / Mama e aşa uşor să-i cumperi / Cât de greu e să primeşti ceva". Şi gata, au trecut toate.