Da' pe bătrânul nostru PDL constănţean cine-l mai salvează?

Şubred, şchiop de merge-ntr-un picior (şi ăla măcinat de cangrenă), defavorizat de perioada în care se guvernează şi deloc avantajat când e vorba de tras fonduri, PDL-ul nostru constănţean se târâie spre alegerile locale de la anu'. Zice preşedintele Băsescu, într-o tentativă optimistă de a face predicţii: „Partidul de la putere va fi salvat doar în măsura în care economia va avea o creştere consistentă". Nimic nou în discursul de la Cotroceni. Cu încrederea aferentă unui om care a câştigat toate războaiele electorale, sigur şi tenace, şeful statului speră că poveştile sale cu tâlc îi vor trezi pe pedeliştii adormiţi de ceva scrutine încoace, obişnuiţi ca Traian Băsescu să le câştige alegerile. Nu ştiu cum se pregăteşte Bucureştiul, Aradul sau Braşovul pentru anul care vine. Ştiu însă că PDL-ul de la Constanţa este acum la fel de anesteziat ca în „era Banias" sau în „era Popescu". Din când în când, se arată resuscitat, dar se dovedeşte a fi o alarmă falsă de fiecare dată! Căci sunt doar spasmele mânate de bârfe, interese diferite, conflicte şi obiective oculte. În atare peisaj, mă întreb dacă pe PDL-ul nostru constănţean îl mai poate salva ceva?! Sau cineva?! Am înţeles. O bună perioadă de timp, n-a mers cu Banias şi Stavrositu. De aceea s-a şi ales Chiru, ca o a treia cale, mai puţin „erodată" decât celelalte două. Numai că tabăra Chiru s-a dezumflat într-un timp mai scurt decât ar fi putut anticipa cei mai înverşunaţi cârcotaşi. Motivul? Greşeli pe bandă rulantă, erori precipitate şi determinate. Am să las deoparte opţiunea Blaga, care a fost răstălmăcită în toate chipurile în ultima lună. O să analizez un alt pilon: factorul uman. Încă de la alegerea BPJ-ului, în sală au circulat bileţele cu titlul „echipa Chiru". Am ştiut că nu e firesc, însă am trecut cu vederea, ştiute fiind negocierile politice într-un asemenea eveniment. Din punctul meu de vedere, Gigi Chiru a ratat o şansă de a alcătui un for de conducere meritocratic şi nu în funcţie de obligaţiile vis-a-vis de votul dat. O a doua variantă pierdută a fost numirea preşedinţilor de Comisii - prilej de a completa BPJ-ul cu oameni din taberele perdante, avizi de funcţii şi cu know-how. Nici asta nu s-a întâmplat. Astfel, s-au trezit cu veterani, grei ai partidului precum Moinescu sau Manafu, în afara conducerii. Treptat, treptat şi cei care s-au socotit învingători au fost daţi la o parte... după cum se plâng pe la colţuri. Au ajuns de unde au plecat. Sau poate mai rău. Un partid cu 4 -5 găşti şi tot atâţia „preşedinţi"... de nici măcar cei binevoitori nu mai calcă pragul sediului de la Gară... şi nu mai ştiu de cine să asculte!