Despre pacat

Cat timp va mai trece pana cand ne vom oxigena cu aparate speciale?!

Nu stiu... Dar cred ca nu mai e mult. Si nu pot sa inteleg de ce directorii, comisarii, primarii, viceprimarii si toata gasca de alesi nu fac nimic pentru salvarea putinului spatiu verde care a mai ramas. Oare chiar nu intelege nimeni ca decimarea costa? Iar pretul nu il platim noi neaparat, cat generatiile viitoare. Copii mei, ai primarilor, ai viceprimarilor, directorilor de la mediu si multi altii. Am fost ieri in parcul de la Casa de Cultura, unde colegii mei au descoperit un teanc de tepuse infipte de jur - imprejurul unui crater. Arhiepiscopia construieste catedrala. Contactat telefonic, comisarul sef al Garzii de Mediu Constanta, Vasile Petro, a abandonat totul si a venit intr-o suflare sa vada "holocaustul" din parc. Mirarea sa a fost mai mare decat a noastra, pentru ca se documentase la sediu si descoperise la Agentia de Mediu ca Arhiepiscopia nu detine autorizatii pentru grandioasa lucrare. Si cand un sef isi spune (dupa ce se documenteaza!) ca obiectivul nu e in regula, pret de cateva clipe pleci urechea si... mai ca il crezi. Dupa ce a vorbit cu toata suflarea din parc, a contactat si restul mijloacelor de informare, domnul Petro a dat verdictul: Arhiepiscopia va fi amendata cu o suma cuprinsa intre 75.000 - 100.000 lei. Indignarea lui Petro era la un pas sa ne lase fara cuvinte! Dupa ceva timp, timp in care lucrurile s-au precipitat, telefoanele au sunat, preotii s-au adunat, iar sfatul s-a convocat, Petro nu a mai fost de gasit. Arhiepiscopia avea de fapt un soi de autorizatie de construire, un aviz de mediu vechi de peste cinci ani si o mare pofta de inaltare. Lucrurile s-au scris cu mult timp in urma, iar efectele se arata astazi. Ieri, pe-o caldura infernala, zeci de pensionari si copiii mici insotiti de bunici sau parinti se rasfatau in parc, sub artari. Maine, picior de muritor de rand nu va mai calca in zona, pentru ca lucrarile vor incepe. Preotii spun ca lacasul nu va ocupa mult spatiu, aproximativ 1500 metri patrati baza, si nu va fi ingradit. Edificiul trebuie finalizat in cinci ani, timp in care mii de metri patrati de spatiu verde vor fi inchisi. Dupa cate am vazut, nu mai stiu cum sa ma adresez unui preot. Candva spuneam parinte... Dumnezeu sa ma ierte, dar ieri am avut o strangere de inima, pentru ca am vazut tristetea din ochii oamenilor. Si ciudata gandire a celor care sunt angajatii institutiei bisericesti. Intrebat fiind daca stie despre nemultumirile oamenilor, ale celor aflati la doar cativa metri de biserica, un domn-preot mi-a spus ca "nu stiu. Eu am venit de curand". Altfel spus, nu ma bag, nu ma priveste. Eu nu am venit de curand si imi pasa! Si imi pare rau ca la "renumele" institutiei bisericesti contribuie major reprezentantii sai. Si cand micul rai de pe pamant dispare la interventia fetelor luminate, ma tem ca se intampla ceva. Si nu e bine... e pacat!

Scris de: {autor}Cristina RACOARE{/autor}