Domnule Constantinescu, vă scrie o mamă!
Domnule Constantinescu, vă scrie o mamă!


În fiecare an, zeci de copii sunt abandonaţi. Cei mai mulţi dintre ei sunt sănătoşi şi au nevoie de o familie ca să se dezvolte normal. Din nefericire sunt condamnaţi, încă de la naştere, la o viaţă lipsită de dragoste şi căldură şi la alienare. Sunt ai nimănui, deşi salvarea acestor copii neajutoraţi este responsabilitatea noastră, a fiecăruia. Aţi vizitat vreodată un orfelinat? V-aţi gândit vreodată la posibilitatea înfierii unui copil orfan ?
Domnule
preşedinte şi dacă nu v-am convins încă, vreau să mai încerc o dată. O să vă
spun o poveste: era un copil abandonat. Trăise toata viaţa într-un orfelinat.
Nu-şi cunoştea părinţii. Nu avea familie.
Uneori şi-o imagina pe mama. Era frumoasă, dar prea tânără ca să poată îngriji
un copil. Familia ei s-a opus ca să păstreze copilul. Au forţat-o să-l
abandoneze. Aşa credea.
Alteori şi-l închipuia pe tata. Şi tânăr şi puternic, dintr-o familie bună. N-a
ştiut niciodată de existenţa copilului. Copilul plângea deseori. Lacrimile erau
pentru el ca o relaxare a sufletului şi după, se simţea mai uşor.
Nu avea prieteni, nu ştia să zâmbească. Vorbea cu glas stins şi se temea şi de
umbra sa. Se simţea înfrânt, deşi nu purtase nici un război. Era pierdut în
lume, fără vise şi fără speranţe. Mergea pe străzi, rătăcind. Încotro? Spre
nicăieri...
Domnule Constantinescu, şi copiii abandonaţi de părinţi pot ajunge oameni
educaţi!
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp