Esenta capitalismului

"Ai vazut topul?" Ce top, ce vazut? "Topul celor o suta". Aha, o revista. Ai prins-o? S-a epuizat imediat. Acum zboara din mana in mana. Ca-n liceu, cand aparea o fituica porno: imbranceli, pase in spate, clasa devenea un teren de rugby. Se facea o gramada: "uite-o pe-asta, ce pista de aterizare si-a tras!" Eseu. "Dar de portavionul asta ce zici?" Fluier de-arbitru: "sase, profu`!" La o parte, ce se-ntampla aici? Zang, se confisca. "Scoateti o foaie de hartie." Lovitura de pedeapsa: "numarul unu, numarul doi, numarul unu, numarul doi." La sfarsitul reprizei, meciul se muta in cancelarie: "ia uite cu ce i-am prins pe ai mei." Alta gramada: uite, mititeii, ce le umbla prin maini! "Le-am tras si-o lucrare!" Chicoteli si carteli: "de-aia dentara?" Da, insa asta nu-i o revista porno. E Capitalul. Si-atunci ce-i isteria asta? Ca finantele si norodul nu prea se pupa. S-a publicat topul celor 100 de grofi din tara. O fi porno si asta? Probabil: cand norodul e-n pielea goala iar aici sunt aliniati cei mai imbracati, tot pornache se cheama, doar ca-i pe dos. Chicoteli si carteli: "nu s-a gandit nimeni sa scoata si-un top cu cei mai saraci oameni din tara?" Neee, aia-s prea multi. Pai tocmai de-aia, ca-s asa multi: ar fi misto de stiut care-i pragul de jos, cat de despuiat ai putea sa ajungi?. Nt, nu cumpara nimeni o revista de-aia. Insa asta, cu milionarii, se confisca. "Maine la pranz mi-o aduci inapoi". Maine la pranz negresit. Acum e seara, tin in maini ravnita revista si am toata noaptea la dispozitie sa studiez linistit decolteul fiecarui portofel, orice zanganit deocheat, fiecare para despuiata. Mai intai titlurile: ce incitant! "Bogatia nu este o crima". Saracia, insa, mai mult ca sigur ca este. "Oamenii de afaceri se tem de cuvantul avere". De cuvantul saracie ce sa mai spunem, ca li se rupe pipota. "Averile nu sunt intotdeauna o binecuvantare", mai sopteste revista. Iti atarna ca un bolovan la gat si abia mai poti sa te misti de frica sa nu te spanzuri cu ele. In plus, gafaie o reclama, "degeaba ai un munte de bani daca nu ai cu ce sa te urci pe el". Apoi, daca nu esti atent, ailalti te fura cu tot cu scara. Mai ales ca "nu poti pune pe masa banii luati pe sub masa", geme unul din milionari, tipand serafic: "toata lumea vrea sa fie sef. Acest lucru este un dezastru in Romania". Aha, asta-i cu schepsis metafizic: daca toti am visa sa devenim slugi, raiul si-ar deschide o filiala si-n Romania. Urmatorul pune si el de-un suspin: "banii nu trebuie sa stea niciodata in sertar." Nici apa nu trebuie sa stea mereu in pahar, ca se-mpute. "Esenta capitalismului este de-ai arunca mereu in circulatie". Esenta asta-mi miroase a afrodisiac, iar povestea are un schepsis erotic: banii au un simt exagerat al libertatii, mai ales in perioada de imperechere. Nu trebuie-nchisi in casa, ca sar pe geam. Mai ales in perioada rutului, sunt ca apucati de streche. Trebuie lasati sa se duca unde au chef, sa se imbarlige cu altii si sa aduca, apoi, cat mai multi pui acasa. Pe cat posibil, puradeii sa fie legitimi. Daca nu se poate, nu-i bai, important e sa nu paraziteze, ca asa cum se-nvata de mici asa raman toata viata. Am avut eu o lichea de bancnota de-o suta de mii de lei. Am incalzit-o la piept ca un fraier, am hranit-o, am invatat-o carte, am ferit-o de vicisitudinile vietii. Iar cand a crescut mare si s-a facut cam de-un milion, a fugit cu un artist al troleelor. Nu mi-a trimis, apoi, nici macar o carte postala. Sigur, asta nu-nseamna ca daca o trimiteam la produs m-as fi ales cu ceva, dar mai aveam o sansa. Patesti si din astea: trimiti la munca niste progenituri, le instruiesti, le dai pe mana tot ce le trebuie ca sa se descurce, le aranjezi totul, iar naparcile, pe unde se duc, in loc sa produca te umplu, fara sa stii, doar de datorii. Vreau sa spun ca, la urma urmei, depinzi de caracterul banului. Ai, uneori, o liota pe langa casa dar nu te-alegi decat cu griji, comprese si vanatai de pe urma lor. Iar alteori arunci cate unul in strada si el se-ntoarce cu milioane de prozeliti dupa el, de nici nu stii unde sa-i mai cazezi peste noapte. Dar beleaua abia acum incepe: ca trebuie sa stai de grija fiecaruia: unde se duce, cand se intoarce, cu cine se inhaiteaza, pe cine-ti aduce in casa. Asa ca, dupa ce-am parcurs in zig-zag deocheata revista, parca m-a apucat mila. Noroc ca faliti de-ai nostri, de-ai urbei, n-am prea gasit. Ia, vreo patru sau cinci, dar de-aia mai linistiti. Dar cu patru sau cinci nu-si deschide raiul filiala-n Constanta. "Aveti nevoie de miliardari ca de aer", facea Forbes catre romani. Eu zic, atunci, sa respiram cu masura: la avans si la lichidare. Cu aerul nu-i de glumit.