Faleza cu berete si bonete

Din ceea ce ne-am obisnuit a numi revolutia din decembrie, romanii par sa se fi ales doar cu invatatura ca e bine sa iasa din casa doar cu motive bine intemeiate. S-a zis cu plimbarile aiurea-n tramvai, fiecare metru parcurs tine de-o economie absconsa la capatul careia scartaie balanta capitalismului salbatic: ai toate sansele sa iesi in pierdere daca deplasarea nu se face in grup, sub forma de miting sindical, ori nu-i inclusa intr-o campanie personala de investitii. Romanul isi probeaza, astfel, dimensiunea universala, pentru a da peste bot rauvoitorilor care identificasera in Miorita reperele unui sentimentalism maladiv suprapus peste congenitala noastra lipsa de pragmatism. Zilele trecute ma aflam in Galati si-am fost coplesit de mirare cand am vazut, la orele serii, ca faleza era cocosata de oameni ce pareau ca se plimba fara nici un motiv. E drept, si-n Constanta, la ora aceea, era mare aglomeratie pe faleza, doar ca bulibaseala era organizata si, oarecum, statica: lumea iesise din casa pentru a casca ochii la festivitatile prilejuite de "Zilele Constantei". Intre doua concerte moca si trei mititei speriati de propria lor valoare, fiecare trage o linie si calculeaza, cu dumicatul in gat si urechile pline de decibeli, daca expeditia la gurile Portului Tomis a meritat osteneala ori prefigureaza un faliment. Iata de ce sarada galateana trebuia, musai, dezlegata. Un localnic ma asigura ca, in mod obisnuit, apetitul pentru promenada al galatenilor e acelasi ca-n toate partile, apoi imi atrase atentia la multimea de fete frumoase ce pavoazau faleza dunareana: "de cateva saptamani, 800 de militari italieni sunt cantonati la noi, pentru nu`s`ce aplicatie NATO. Cum au timp liber, o zbughesc pe faleza, la agatat". Am cascat ochii cu mai multa atentie: o multime de cocosei in uniforme de camuflaj defilau tantosi pe malul Dunarii, zburatacindu-le pe puicutele autohtone, care piuiau, tulburate. Erau si cativa masculi galateni, care pandeau, cu ochi hamesiti, sa le pice cateva resturi din festinul cazon. "In iarna, dintr-o aplicatie asemanatoare, s-au legat vreo 30 de cununii italo-romane". Restul incuscririlor au ramas la nivelul relatiilor neoficiale care au ajutat cele doua parti sa aprofundeze legaturile de limba dintre cele doua neamuri latine. Am continuat sa ma plimb de-a lungul falezei, urmarind, cu si mai mult interes, miscarile de trupe, in special cuplurile care se sarutau cu foc sub briza Dunarii. Puteai observa, mai intai, ca, din punctul de vedere al tinutei, cocoseii se deosebeau dupa creasta: unii purtau pe cap un soi de bonete de noapte, de culoare visinie, la capatul carora atarna cate-un ciucuras simpatic, zglobiu si viu colorat. Altii aveau doar niste berete negre, trase pe o ureche, iar calcatura lor tantosa si aerul grav marturiseau o superioritate ierarhica. Puicutele noastre, de altfel, se familiarizasera iute cu gradele militare, caci in preajma beretelor se auzeau cele mai multe piuituri emancipate. In zadar isi zgaltaiau ciucurasii bonetele visinii, doar-doar vor taia suflarea fetiscanelor noastre: beretele le suflau tot caimacul, cele mai tantose fiind insotite chiar de doua, trei purtatoare de tocuri. "Pun si ele umarul la integrarea noastra in NATO", chicoti insotitorul meu, vazand ce vrajit contemplam tratativele de pe faleza. In ce priveste avantajul net al beretelor in fata bonetelor, ma asigura ca fetele noastre sunt destul de istete incat sa stie ca sansele de integrare cresc cand tintesti cat mai sus. Deci carteala cu sentimentalismul maladiv al romanilor se cam infunda aici.