Ferma animanelelor

Unde ma duc, dau peste Gustav R=FCckert, prietenul pensionar despre care va povestisem ca, dupa ce si-a aprins dosarele de la Securitate in cap, se apucase sa traduca un manual politic despre "arta coruptiei". Pasiunea sa pentru politica s-a transformat, treptat, in obsesie; iar intre obsesie si patologic, se stie, e un prag foarte mic - cam cat pragul care separa partidele si de care, totusi, se-mpiedica unii cand se uita in sus, dupa pragul electoral. Orice atinge devine, subit, instrument politic, cu aceeasi dexteritate cu care scamatorul sef al Finantelor transforma bugetul de stat intr-un "instrument al partidului de guvernamant". Asa ca, in felul sau, inutil si sprintar, Gustav se pregateste de campania electorala. S-a apucat sa faca si niste afise - pe care, fireste, nu i le-a comandat nimeni. Unul, de pilda, parodia posterul unui film, "Pe aripile votului", unde mustaciosul Clark Mitrea "o" imbratisa pofticios pe durdulia Adrian Leigh. Chestii de-astea. Recent, s-a apucat sa parodieze si Ferma Animalelor - pe care, fireste, n-o sa i-o publice nimeni. Dar cum eu am o sensibilitate anume pentru cauzele pierdute, m-am gandit sa-i fac un pustiu de reclama. Macar ca in 2000 se-mplinisera 50 de ani de la moartea lui George Orwell, "defaimatorul Fermei Animalelor si al lui Big Brother", dupa cum spune Gustav - cu gandul la oile mioritice si la ciobanasul care-a murmurat prima oara maneaua "ma, animalule". Iata, deci, cateva extrase: "...trecut-au anii si s-au nascut multe animale pentru care Lovilutia este doar o poveste confuza, transmisa pe cale orala (...). Pensionarilor nu le e limpede cum anume, dar statistica spune ca ferma se imbogateste fara ca animalele sa devina mai bogate - evident, exceptati fiind porcii si cainii (...) fiindca, asa cum explica neobosit PreseDintele executiv, ei desfasoara o munca nesfarsita de organizare si supraveghere a partidului si a fermei. In ceea ce le priveste pe celelalte animale, viata lor (...) este asa cum fusese intotdeauna. In general, le e foame, dorm pe paie, se adapa din iaz, muncesc pe campuri, iarna le chinuie frigul, iar vara tantarii si mustele". Oricum, "lucrurile nici nu fusesera si nici nu aveau sa fie vreodata cu mult mai bune sau cu mult mai rele - saracia, greutatile si dezamagirea fiind legile de neclintit ale vietii". Asa ca se obisnuisera cu preceptul "toate animalele sunt egale/ dar unele animale sunt mai egale decat altele...". Pana intr-o seara placuta: "...un porc mergea pe picioarele din spate. Putin stangaci, ca si cum nu ar fi fost foarte obisnuit sa sustina greutatea lui considerabila in pozitia aceea, dar cu un echilibru perfect, el se plimba de-a latul Curtii. O clipa mai tarziu, pe usa palatului iesi un lung sir de porci, toti mergand pe picioarele dinapoi. (...) In urma se auzi un latrat ingrozitor de caini si strigatul ascutit al cucuvelei". Apoi din palat iesi insusi marele Alb, nemanjitul, zis si Nea Ghinion, "aruncand priviri semete dintr-o parte in alta, urmat de cainii SPP-isti care frematau in jur" in asteptarea docarelor "Airbum, Boeijing si chiar AiureaForceOne". Delegatiile "euro-atlantice sau euro-asiatice se intalneau, printre altii, cu gusatul romulan finantist, gusatul apararii guselor, gusatul span al incultelor, socialistul-muncii ajuns gusat (...) si cu triplul gusat PreseDinte executiv, fost administrativ". Gusa-gusa nu mai putea fi intalnit pentru ca facuse gat, ca fostul Don Pedro-maximo, "si-a ajuns la casap". Primul Gusat Minune face receptia, "inainte sau dupa Nea Ghinionelu`", apoi din palat se aud rasete si manele. Animalele fermei devin curioase, intrebandu-se ce se petrece acolo unde, pentru prima oara, porcii se intalneau cu oamenii pe jambon de egalitate. Asa ca "urcara in varful picioarelor spre palat si cele destul de inalte privira inauntru. Acolo, in jurul mesei rotunde, stateau oameni si porci. Porcii pareau sa stea foarte firesc pe scaune. Grupul se delecta cu un joc de poker care se intrerupse, pentru o clipa - evident, ca sa se discute comisionul. Un ulcior mare circula si conturile erau din nou umplute. "Era o mare sursa de satisfactie pentru ei", zise mister Pilkington, "sa stie ca o lunga perioada de neincredere si neintelegeri ajunsese acum la sfarsit. Fusese o vreme cand respectabilii proprietari ai Fermei Animalelor fusesera priviti (...) poate cu o anumita retinere de catre vecinii lor oameni. Dar acum toate astea se stergeau". Delegatia puricase Ferma in amanunt si descoperise ca "animalele de categoria joasa munceau mai mult si primeau mai putina hrana decat cei ce ranesc in grajdul euro-atlantic". Altfel porcii si oamenii duceau aceleasi lupte si greutati, caci "problema muncii era, peste tot, aceeasi". Deci, intre ei, nu puteau exista conflicte de interese. Dupa multe ezitari, in timpul carora gusile lui omenesti se-nrosira, mister Pilkington reusi sa incheie: "daca voi aveti de luptat cu animalele voastre de jos, noi avem de luptat cu clasele noastre de jos!". Acest "bon mot" starni galagie la masa, iar mister Pilkington ii felicita, o data in plus, pe toti porcii "pentru lipsa generala de imbuibare pe care o observase in Ferma Animalelor". Nea Ghinionelu` avea si el ceva de guitat. Ceva lung, ca de obicei, si fara subiect. "Si el era fericit ca perioada de neintelegeri se sfarsea". Multa vreme circulasera zvonuri - raspandite de o conspiratie dusmanoasa rauvoitoare - ca exista ceva coruptie in troaca lui si-a colegilor lui. "Nimic nu putea fi mai departe de adevar!". Unica lor dorinta era sa traiasca in pace si in relatii profitabile cu Fermele euro-atlantice. Ferma pe care avea cinstea sa o prezideze era "o intreprindere cooperativa si familiala, iar titlurile de proprietate si actiunile profitabile apartin tuturor porcilor". O singura obiectie ar fi fost de adus "Raportului de Ferma excelent si prietenos al lui mister Pilkington: referirea la Ferma Animalelor. Desigur, el nu putea sti - pentru ca se anunta pentru prima oara acest lucru - ca numele Ferma Animalelor a fost desfiintat". Acum ea avea sa fie cunoscuta sub numele Ferma Cornu. "Domnilor", incheie marele Alb, "umpleti-va buzunarele, pardon, paharele pana la buza!". Urmara aceleasi urari inimoase "si conturile fura golite pana la drojdii". Dupa ce contenira aplauzele, grupul lua cartile si continua pokerul intrerupt. Curand, insa, "izbucni o cearta violenta. Se auzeau strigate, lovituri in masa, dezmintiri furioase..." din pricina ca marele Alb si mister Pilkington "jucasera fiecare cate un as de pica in acelasi timp". Douasprezece voci urlau furioase si toate erau la fel: "cei de afara priveau de la porc la om si de la om la porc si din nou de la porc la om: deja era imposibil sa mai spui care este care".