Geoana, W. Bush-ul Romaniei

Toată lumea îl ştie drept „Prostănacul" lui Ion Iliescu. L-a numit astfel în februarie 2005, când a spus aşa: „Mircea Geoană s-a purtat ca un prostănac".

Două luni mai târziu devenea preşedintele Partidului Social-Democrat. Şi, dacă ne punem la contribuţie gândirea logică, prostănacul bunicuţei roşioare a devenit şef peste toţi pesedeii. Deci, şi PSD-iştii au fost prostănaci că l-au ales? Trecem peste partea logică (după cum ne-am dat seama, politica autohtonă este total ilogică) şi ajungem la o altă declaraţie de-a lui nea Nelu, oferită presei în martie 2006. Evident, despre acelaşi Mircea Geoană. „Eu am zis «prostănac», nu am zis prost. Un prostănac poate fi un om inteligent care calcă în străchini". A cam dres-o Iliescu, aşa cum numai un... activist cu state vechi într-ale politichiei şie să o facă. Numai că eticheta de „Prostănac" s-a lipit de fruntea lui Geoană şi acolo a rămas. Orice ar fi făcut cel care la un moment dat a înfipt un cuţit imaginar în imaginea lui Ion Iliescu, creatorul social-democraţiei în România, tot ca un prostănac este văzut. Vă recunosc deschis antipatia faţă de Mircea Geoană. Nu este genul de politician pe care să-l votez. Nu văd decât „prostănacul" decredibilizat tocmai de cel care ar fi trebuit să spună despre el că este cel mai bun. Iliescu îl susţine, cel puţin de faţadă, însă nu cred că şi-a schimbat părerea despre cel care se bate cu un Băsescu învăţat cu greutăţile de pe mare. Nu mă interesează alte aspecte, însă ştiu atât: un lup de mare, oricât de puţină experienţă ar avea pe navă, este cu siguranţă mai puternic decât unul trăit în puf. Dar asta este deja altă poveste. De fiecare dată când îl văd pe Geoană, parcă m-aş uita la George W. Bush şi parcă aş revedea toate fazele haioase în care fostul preşedinte american a demonstrat cât de... „prostănac" este. Probabil că, în cazul în care va câştiga alegerile, Geoană va deveni W. Bush-ul nostru. Vadim l-a făcut „prost ca noaptea, nu prostănac", iar Berceanu se bucura că Liviu Dragnea l-a făcut doar tâmpit. De ce?! „E de preferat să-ţi spună tâmpit un duşman decât să-ţi spună prostănac toţi colegii". Corect! Şi, pe final, am apelat la ajutorul colegilor de la Academia Caţavencu, care, într-un material publicat anul acesta, au făcut un top cu gafele „prostănacului". Amuzaţi-vă!

„R: Credeţi că sunt prea mulţi ofiţeri de informaţii în România? MG: Nu ştim câţi suntem, în primul rând!"

„Mai aveţi puţină răbdare!" (Unui pensionar care-i spunea că-i vine să se sinucidă.)

„Când vorbim de un Parlament unicameral, nu înseamnă că vorbim neapărat de o singură Cameră, ci şi de o a doua Cameră, a reprezentanţilor regionali".

A declarat că Alice în Ţara Minunilor este scrisă de Carl Lewis (atletul), şi nu de Lewis Carroll.

„Ce înseamnă, de fapt, popular? Popular era o îngheţată pe vremea când eram eu copil. Costa 50 de bani" (Se referea la îngheţata Polar).