Ghiolul lebedelor

Iarna asta ne-a blagoslovit cu o noua escadrila de lebede in zona Portului Tomis. Dupa turneul de anul trecut, cand se bucurasera de o primire ca-n filme, balerinele au revenit in formula extinsa la poalele Pontului, eveniment in care sufletele mai zbuciumate au citit imediat tot felul de semne manioase ale umbrei lui Danovski la Tomis. Nu de alta, dar pe vremea primului cantonament pasaresc, fiul maestrului ne umplea toata pagina de cultura, facand taraboi in privinta "samavolniciilor" comise cu "Lacul lebedelor" de directia TBOD: "am ajuns ca in acest moment sa avem un lac fara lac, in care lebedele se impiedica printre perdelute, iar cele patru mirese s-au transformat in patru bocitoare". Motiv pentru care solicita desfacerea co ntractului de cesiune a drepturilor de autor, incheiat acum patru ani, la 27 martie, intre el, in calitate de mostenitor al drepturilor patrimoniale de autor, si mama sa, care-a condus teatrul de balet doar pana s-au pus semnaturile. Sa lasam, insa, baletul (farade)legilor de autor si sa ne-ntoarcem la lebedele noastre obisnuite, marine: nu strica sa ne umflam in pene nitel, amintind un alt episod, in care-a fost implicata sectia de investigatii: nici nu aterizase bine prima transa de balerine salbatice iar iubitorii de lebede au si tabarat sa ia autografe din ele cu furculitele. Ai nostri fiind pe faza, au facut tambalau pana cand o gramada de autoritati s-au simtit cu lebada pe caciula si-au dat in patima autosesizarii: culmea e ca, dupa ce-au facut inventarul, sub ochii colegilor mei, le-a disparut de sub nas unul din lebadoi: dupa episodul asta, numai garda de coasta n-a fost adusa sa pazeasca fulgii celor ramase. Ba era cat pe ce sa le obtinem si o fanfara, dupa traditie si cuviinta. Tocmai de-aceea ne-am fi asteptat ca al doilea turneu al artistelor sa fie asezonat cu evenimente colaterale solide, pe masura flotilei aduse. Cand colo, abia de-au picat niste picanterii speriate, stoarse cu truda, pe seama conditiilor de cazare precare ce le-au fost oferite ori despre specialitatile care se gasesc in meniul lor zilnic: preparate de paine in sos de titei sau chiftelute de celuloza impanate cu prezervative. Si tot felul de barfe, speculatii si cleveteli veninoase pe seama scopului si duratei acestei vizite -care pe unii incepuse, deja, sa-i cam racaie: unii bagau mana-n foc ca alea, de fapt, erau lebede clonate, care decolasera din Viena si fusesera expediate incoace doar ca sa-i tina departe de lebedele originale pe vanatorii nostri de autografe. Altii, dimpotriva, spuneau ca balerinele erau refugiate politic, venind din tinuturi in care toate zburatoarele cu idei liberale sunt varate imediat la racoare si ca, fireste, climatul politic de-aici este mult mai bland. Insa cea mai interesanta teorie mi s-a parut cea legata de aberatiile campurilor magnetice: "dom`le, de cand cu mobilele, Internetu` si satelitii care matura tot pamantul, e o radiatie-n atmosfera de s-au zapacit toate zburatoarele. Ca alea, sarmanele, n-au avansat tehnologic. Tot cu busola se misca, n-au GPS." Ca proba, erau chemate-n instanta =B0 ai vreo trei ratuste salbatice care, dintr-o eroare de pilotaj, aterizasera pe la Clubul Elevilor. Si pledoaria se incheia apoteotic cu profetia ca pana si oamenii isi vor pierde, treptat, simtul orientarii si ca vor depinde complet de tot felul de aparate. Daca stam bine sa ne gandim, asta-i chiar nasol. Mai ales ca sunt, deja, cateva cazuri grave, cu niste sarmani care si-au pierdut asa de rau simtul ala ca bantuie ca naucii dintr-un agregat politic in altul: nu de alta, dar sunt complet dependenti de un aparat de partid. Daca se deconecteaza, intepenesc imediat: nu respira, nu misca. Ba radiatiile alea sunt asa de nasoale ca au inceput sa paleasca si presa: recent, o echipa intreaga de jurnalisti a ajuns, din greseala, la alta redactie. Pur si simplu a gresit usa, n-a observat.