Gogonata, Lata si Scaldata

Consumismul a adus, pe tarabele noastre, o seama de produse miraculoase. Nu mai cumparam tigari ordinare, ci insasi "savoarea Americii", transata si impachetata in cate 20 de doze odata. Avem savoare hard, light sau ultra-light, dupa tipul cartierelor al caror damf vrem sa-l simtim fara sa punem piciorul in avion. Nu mai mestecam cauciuc aromat, ca tampitii, ci ne ingrijim de curba periculoasa a PH-ului din cerul gurii. Nu ne mai clatim rufele dupa ce le spalam, pentru ca detergentul nostru e deodorant. Iar daca ne dam, totusi, cu spray sau parfum, inseamna ca musai, in ziua aia, iesim cu totii la agatat. Daca bem un anumit tip de bere, ne umplem de respect pentru cultura. Daca halim nu stiu ce soi de branza, o sa contemplam un tablou din perioada "plein-air". Tot astfel, un salam e o agentie matrimoniala iar o sticla de vin e mai mult decat un preludiu. Un bidon de untdelemn e un dans erotic, o ciorbita la punga e o destrabalare in toata regula, iar spalatul pe dinti - un adevarat orgasm. De cele mai multe ori, nu se intampla nimic deosebit cu noi dupa ce cumparam produsele capabile de astfel de scamatorii. Totusi, multi dintre noi avem nevoie de acea minciunica ce face distinctia dintre un produs si altul. E o conventie mutuala, asemanatoare cu cea dintre regizorul unui film si spectatorii sai. Tocmai de-aceea ma mir cum de n-a lansat nimeni, inca, un produs care sa se identifice prin sublinierea acestei conventii, relaxand si mai mult relatia dintre producator si consumator: de pilda lansand mitul tigarilor Minciuna, cu trei tipuri de tarii: Gogonata (hard), Lata (lights) si Scaldata (ultra-lights). Daca fumezi o Minciuna de tip Gogonata, ea te va scoate din incurcatura cu cea mai indrazneata retorica posibila. Clipul publicitar ni l-ar arata pe eroul nostru intr-un costum care pare sa fi fost, cu cateva ore inainte, impecabil. Deducem, din atitudinea si miscarile lui, ca e rupt de beat. Dar, cind nevasta se apropie cu facaletul, el incepe, cu aerul cel mai suav posibil, sa toarne o poveste incredibila: "draga, sa vezi ce chestie fenomenala, eram aseara in birou, imi puneam ordine in teancul de documente cu activitatile din trimestrul trecut cand, deodata, ce crezi ca mi s-a intamplat?" Aici dialogul se taie, camera se focalizeaza pe nevasta care are figura din ce in ce mai mirata, in timp ce parul ii flutura salbatic, in calea celei mai vijelioase minciuni din lume. Imaginile se suprapun iar telespectatorul devine martor la gogomanie: in biroul de lucru al eroului, fereastra din spate se sparge brusc si o tornada il smulge de pe scaun, il ia pe sus, il invarte prin cosmos si-l lasa sa cada deasupra terasei unei berarii. Eroul are o bafta chiora si pica pe un scaun, in dreptul unei mese, asa ca se-apuca sa dea peste cap cateva halbe, sa isi revina dupa socul trait. Ce nevasta nu ar claca la o gogonata din asta? La tigarile cu tarie "Lata", clipul va prezenta un extras din conferinta de presa a unui om politic. Iar la "Scaldata", campania se va concentra pe un Don Juan care abureste o puicuta: "simt o nevoie irezistibila sa te mint dar nu ma lasa constiinta. Asa ca iti spun deschis: s-ar putea sa nu mearga, dar o sa ma straduiesc cat pot. Iar daca, totusi, am sa te insel, te voi anunta inainte." Si, ca produsul sa o ia inaintea celorlalti si in materie de ipocrizie, va afisa, mare, deasupra celebrei directive a consiliului CE 89/622/CEE: "Fumatul cauzeaza cancer" si "Tutunul dauneaza grav sanatatii", un extras din Biblie: "Vechiul Testamen / Pentateuhul / Porunca a noua: "Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau!" Asta da, diferenta. O spune un piroman care finanteaza de 16 ani, cu ferocitate, aceasta industrie si e din ce in ce mai nervos. Poate suna exagerat dar, punand cap la cap cei 20 de "coco" pe care-i scot din buzunar in fiecare luna doar ca sa scot fum pe gura, inseamna ca am incendiat, pana acum, aproape 4000 de dolari. N-ai nevoie de prea multa minte ca sa faci chestia asta - si nici nu ma laud ca am. Dar ma indispun ce-i care-mi arata in fata, zilnic, in ce hal m-au prostit, ma enerveaza ca au ajuns sa creada asta. Avand in vedere onorabila industrie pe care eu, alaturi de alte milioane de oameni, o ajut sa traiasca, sunt destul de sensibil la anumite amanunte. A fost, de pilda, recent o iesire in forta a statului roman, care-a sarit sa ia partea producatorilor autohtoni de tutun, printr-un ucaz ce le viza pe societatile multinationale care produc, aici, sorturi renumite pe mapamond, pentru a le obliga sa foloseasca un anumit procent de tutun din productia autohtona. Astia au lasat concurenta deoparte si s-au ratoit intr-un glas: caci s-ar duce cat colo "savoarea Americii" si "descoperiti Parisul" din marcile lor. Se face un urias slalom lexical pe spinarea viciului nostru. Pe de o parte statul le impune, cu ipocrizie, restrictii de genul celebrei directive a CE, ca sa fie cu constiinta curata. Si nu se jeneaza, apoi, sa ceara mai mult din profit. La fel de bine, statul ar putea sa se faca partas si la traficul de arme, linistindu-si constiinta prin inscriptii de genul: "Vechiul Testament / Pentateuhul / Porunca a cincea: sa nu ucizi!" La inceput, era un gentleman agreement intre noi si producatori. S-a cam uitat de chestia asta si se vorbeste de noi la metru cub. In curand vom vedea si bacsisul inclus in notele de plata. Ce ne-ar ramane de facut pana cand grofii isi vor regla conturile? Poate sa ne convertim piromania la ceva mai interesant. De pilda sa cumparam Constitutii si sa le dam foc. Acasa, fireste, ca sa nu platim taxe si pe viciul acesta.