Greaua miscare a serviciilor secrete

Orice nebun dă peste cap o ţară întreagă, iar noi asistăm neputincioşi la invenţiile minţii lui bolnave.

Miercuri, un psihopat din Constanţa a ajuns la concluzia că se plictiseşte şi că ar fi bine să se joace cu avioanele. Dar nu oricum ci să anunţe prin telefon că pe o aeronavă care a decolat de la Timişoara se află o bombă. Şi de aici o întreagă nebunie. Mişcări de trupe antitero, specialişti peste specialişti. De toate felurile. Toţi puneau întrebări, toţi răspundeau. Fiecare pe înţelesul său. Cu această ocazie s-a văzut lipsa de reacţie şi de comunicare dintre serviciile specializate pentru astfel de situaţii. S-a mai văzut că distanţa, de comunicare, dintre Constanţa şi Timişoara este uriaşă. Pentru că numai aşa poate fi explicată diferenţa mare de timp între ora la care a alarmat nebunul aeroportul şi cea la care au ajuns mascaţii la el acasă. În acest sens trebuie să ne aducem aminte că alarmarea s-a făcut la ora 06.35 şi mascaţii au ajuns la domiciliul apelantului la ora 10.00. Şi în tot acest timp, conform procedurilor standard, avioanele de vânătoare s-au ridicat de la sol şi au luat drept ţintă cel puţin una din aeronave, gata la orice neînţelegere, cât de mică, să le doboare cu echipaj şi pasageri, cu tot. Iar acasă şi în aerogară, mii de oameni de rând şi rudele celor din avioane stăteau cu sufletul la gură. Timp în care serviciile secrete, ale căror aparaturi trebuiau doar să facă o intersectare de unde, nu reuşeau să îl găsească pe intrus. Asta pentru că atât ar fi trebuit să facă: să anunţe la Constanţa şi să-l salte pe psihopat din patul lui de unde dădea telefoanele. Lucrurile de aici ar fi luat o altă turnură. Ar fi constatat uşor că nebunul este nebun şi că se joacă de alarmele. Procedurile ar fi continuat, dar după alte standarde. Dar cine să o facă? Mai bine o bâlbâială cât îndelungată. Mai bine să ne facem că muncim decât să fi ajuns, eficient, la atentator. Dă impresia că situaţia a fost foarte complexă şi a necesitat pregătiri şi mobilizări impresionante de forţe umane şi tehnice. Nu că a fost nepricepere în coordonarea acţiunilor.