Iese cine trebuie

De fiecare data cand ma intalnesc cu cei pe care ii consider apropiati sufletului meu si incearca sa faca asa cum stiu ei mai bine politica in Constanta sau chiar la nivel national, imi tot vine in gand o intrebare. Cand i se poate cere socoteala unui om politic? Este foarte greu sa prinzi momentul potrivit. Politica are o trasatura perversa: se realizeaza numai in mari colectivitati, unde meritele sunt revendicate de cei mai tupeisti si rapizi cabotini, iar responsabilitatea esecurilor este disipata, estompata sau pasata adversarilor politici si chiar spre opozantii din propriul partid. In al doilea rand, efectele deciziilor politice se vad, de cele mai multe ori, numai dupa trecerea mai multor ani, timp in care unii dintre actori pot sa dispara fizic, luand cu ei atat foloasele cat, mai ales, ponoasele unor decizii controversate. Nu in ultimul rand, este aproape imposibil sa evaluam exact ce s-ar fi intamplat daca, la timpul potrivit, s-ar fi decis altfel. Greselile politice sunt rareori recunoscute si asumate. In acceptiunea sa constanteana, marea "maiestrie" politicianista consta in valorificarea pe invers a "sinceritatii", spunandu-i fiecarei tabere bucatica de adevar pe care ar vrea sa o auda: "Am facut aceasta prostie istorica cu padurile", le-a vorbit Adrian Nastase despre retrocedarea padurilor locuitorilor unei comune din judetul Constanta, explicandu-le, saptamana trecuta, de ce le-au luat viiturile casele. "Ce stie proprietarul de padure ce-i aia un torent? O fi el proprietar, dar nu poate el sa taie dupa cum il taie capul". Nu cu prea multa vreme in urma, acelasi personaj supraelastic, "intelegand comandamentele economiei de piata si imperativele aderarii la Uniunea Europeana" - desi cu o intarziere dezastruoasa pentru tara - admitea necesitatea garantarii dreptului de proprietate in Romania si explica, foarte doct, autoritatilor straine cum numai asta visa el inca din perioada in care se afla pe bancile facultatilor si specializarilor pe care le-a facut in timp. Numai ca taranii constanteni nu mai cad pe spate de admiratie in fata intelepciunii celui de-al doilea om din stat. Ei i-au cerut lui Nastase sa asigure oamenilor locurile de munca promise de atatia ani si, logic, nimeni nu va mai fi in situatia sa-si sacrifice padurea. Solutia consta in programe de relansare economica a zonei, si nu in inasprirea legislatiei taierilor silvice. De mult nu a mai inghitit premierul o lectie atat de severa, de economie aplicata, in vazul lumii. Asa a aflat si Nastase, insotit de primul om al judetului - de unde se asteptau ei mai putin -, ca taranii romani nu mai vor sa asculte refrenul despre "nocivitatea proprietatii private". Marea durere apare cand incerc sa imi imaginez cum ar fi fost Romania fara un Nastase si fara acest partid-stat, care astazi si maine se afla in febra alegerilor preliminare pentru a se stabili lista cu numele eligibile la Camera Deputatilor si Senat. Si atunci ma mai gandesc daca ce mi-a spus o persoana apropiata ca ce s-a intamplat joi dupa-amiaza la sediul de pe strada Mircea cel Batran, la "instructia pentru alegerile din aceasta toamna", este desprins din vreun scenariu de film inspirat din Kafka. Spunea persoana respectiva ca, la intalnirea cu pricina, fiecarui participant i s-a inmanat o lista cu ordinea numelor celor care trebuie extrasi duminica dupa expirarea termenului. Pai si atunci, pentru ce derularea acestui circ ieftin in care distributia este de multa vreme stabilita? Si nu in ultima instanta, ma gandesc ca nici acum nu este momentul potrivit in care as putea cere socoteala cuiva vizavi de ce a facut cu votul pe care i l-am dat in urma cu mai bine de patru ani. Si daca nu acum, atunci cand va veni clipa adevarului? Deoarece cred ca pentru fiecare exista un timp pentru a plati tot si toate: prostia, placerea si durerea. Pentru aceasta amara plata, nu putem fi trasi la raspundere decat impreuna. Fara sa fi fost simpli membri ai partidului-stat sau oameni politici.