Infometati, la portile Europei

Am adesea sentimentul frustrant al apartenentei la o turma placida si natanga ce paste iarba de langa zidurile Europei. Alta imagine - parabola biblica a bogatului nemilostiv si a saracului Lazar. Cel din urma se tanguie in fata portii bogatului care ii arunca in sila resturile alimentare ale orgiilor, pe care si le disputa cu cainii pripasiti in acelasi loc. Europa. Visul Imperiului Roman reactivat dupa 1500 de ani, pe un esafodaj de principii democratice, pluralism si discurs polifonic. Europa ca o casa in care oricine poate sa spuna ce vrea, fiecare are dreptul sa se exprime liber. Depinde insa cine il asculta. Caci in aceasta casa traiesc si rude mai sarace, tolerate de dragul ideii de uniune si din calcule economice si geopolitice. Atunci cand sunt primite, totusi, la ospat, ele sunt asezate la o alta masa, cu scaune mai mici si bucate mai ieftine. La fel de frumos ambalate, dar mai ieftine. Si asta numai in zilele bune. Au simtit-o pe pielea lor mai multi constanteni dintr-un ansamblu folcloric, prezenti la un festival in Franta. Grupul "Rapsodia Marii" de la Clubul Elevilor a fost invitat de oficialii orasului Brest cu care municipiul Constanta este infratit. Aproape 40 de copii si adolescenti, cei mai mici aveau doar 11-12 ani, s-au imbarcat cu mult optimism intr-un autocar, incantati ca isi vor petrece doua saptamani in Brest. Li s-a promis ca vor canta pe scena in fata locutorilor orasului si a turistilor, ca vor vizita locuri unice. Dupa prima zi au realizat ca nu va fi deloc asa. Au fost treziti la ora sapte la internatul liceului unde locuiau. Au primit paine, unt, gem si lapte. Apoi au fost urcati din nou in autocar si dusi intr-un port turistic din Brest. Acolo era amenajat un soi de cort sub care era amplasata si o scena, pe care constantenii nu au urcat niciodata, spre deosebire de reprezentantii altor tari. Ai nostri au fost pusi, in schimb, sa cante si sa danseze pe faleza. Muzica populara din mai multe zone ale Romaniei. Doua ore intr-un loc, o pauza scurta, apoi alte doua ore in alt loc. Cu viori, tambal, acordeon dupa ei. Se mai adunau turistii, ii priveau, ii fotografiau si plecau. La pranz, constantenii mergeau din nou la cortul montat de organizatori unde, pe baza unui bon, primeau un burger, o portie de cartofi prajiti si paine. Seara se repeta scenariul intocmai. Un burger, o portie de cartofi si paine. Niciodata mai mult, niciodata altceva, doua saptamani. Timp in care au cantat din zori pana seara in port, in statii de autobuz, la aziluri de batrani. O singura zi a facut exceptie, Ziua Frantei. Atunci, programul festivalului a fost suspendat. Constantenii au fost obligati sa se inteleaga cu patronul unui restaurant de pe faleza, caruia i-au cantat un program intreg in schimbul unui carnacior si al unei portii de cartofi. E inutil sa mai spun ca tinerii nu au avut timp sa viziteze orasul, din cauza programului infernal. De aceea au rasuflat usurati cand s-au urcat in autocar si au pornit spre casa. Acum, nici unul dintre ei nu vrea sa mai auda de Franta. Statul cu care Romania a avut relatii excelente in primii ani dupa 1989. Parte din cetatea Europa, in care cei mici au locul lor. Undeva, aproape de poarta. Si mai trebuie sa si cante pe un blid cu mancare.