Judecatori pentru politistul Munteanu

Judecătorii au făcut dreptate. Sau, cel puţin, aceasta este convingerea lor în ceea ce-l priveşte pe agentul Norel Nicolae Munteanu, fostul poliţist al Secţiei 2, care a lovit mortal un pieton în zona Hanul Piraţilor. 

Pentru că a fost „băiat finuţ" şi nu a fugit de la locul accidentului, instanţa a dispus cercetarea fostului om al legii în stare de libertate. Ce contează că, la momentul impactului, aparatul Drager indica o valoare de 1,12 alcool pur în aerul expirat, iar medicii au stabilit că în sânge valoarea era de 2,15 la mie? Ce contează că aşa-zisul om al legii era aproape de coma alcoolică în clipa producerii accidentului? Judecătorii au fost plăcut impresionaţi de faptul că bărbatul nu a fugit şi nu s-a sustras anchetei. Iar, în lumina unei asemenea „bune conduite" şi a „atitudinii sincere" adoptate de poliţist, nu a contat pentru magistraţi nici măcar faptul că, după ce a omorât un om - din greşeală, ce-i drept - poliţistul a dat cu piciorul în pantoful victimei. Şi pentru că nici gestul acesta nu l-a făcut să se simtă mai bine, şi-a ridicat propria oglindă de la maşină şi a aruncat-o într-un şanţ. Dar, ce să însemne pentru instanţă asemenea detalii? De ce să conteze că victima a fost aruncată la peste 60 de metri distanţă, sau că, iniţial, poliţistul, duhnind a băutură, a negat că ar fi lovit pietonul. Mai mult, faţă în faţă cu furia martorilor indignaţi de comportamentul său, agentul a replicat arogant, din fundul maşinii de poliţie, unde se ascunsese: „Fac ce vreau!". De ce să fie judecătorii impresionaţi de faptul că martorii au povestit că, înainte de sosirea poliţiştilor de la Rutieră, agentul din cadrul Secţiei 2 a încercat să şteargă urmele şi a susţinut, în mod pueril, de altfel, în faţa celor prezenţi, că altcineva lovise victima? Doamne fereşte ca instanţele de judecată să se lase vreodată impresionate de asemenea aspecte ale unui accident în care a murit un om! Doamne fereşte ca judecătorii să devină umani şi să încerce să se pună în locul victimei sau în locul familiei victimei, fie chiar şi pentru un moment. Mare noroc că există jurisprudenţa din care să-şi dea seama cum trebuie procedat în noul caz! Graţie jurisprudenţei în materie, cele două instanţe care au analizat propunerea de arestare preventivă formulată faţă de agentul de poliţie au putut constata că au mai existat cazuri similare, în care nu s-a dispus arestarea. Graţie jurisprudenţei, judecătorii au ajuns la concluzia că, dacă n-a fugit de la locul faptei, poliţistul nu reprezintă un pericol public. Chiar dacă era cunoscut ca având probleme cu alcoolul, chiar dacă era - teoretic, cel puţin - în timpul serviciului, chiar dacă era îmbrăcat în uniformă, chiar dacă a avut un comportament mai degrabă deplorabil după producerea accidentului şi chiar şi dacă alcoolemia era de 2,15 la mie.