La naiba cu vehementa

M-am consumat aiurea considerand ca, in anul 2004, romanul s-a schimbat si va vota in cunostinta de cauza, si nu ca in urma cu 15 ani. Am sperat pana in ultima clipa ca, intr-un final, va fi promovat politicianul care nu fura decat pana la butoni. Ascultandu-mi niste apropiati, am ajuns la concluzia ca vehementa presei anilor `90 nu se mai poarta si doar daca te incapatanezi cu orice pret o poti face, dar doar ca sa dormi cu capul linistit pe perna ca ti-ai facut datoria. Nimic mai mult. A fi vehement in presa din Romania nu inseamna decat sa-ti consumi inutil neuronii pentru a "injura" niste politicieni care, dupa ce vor schimba vaslele, oricum nu te vor mai recunoaste. Cred ca anul 2004 ne-a adus pe noi, jurnalistii, in pragul de a ne gandi la alegeri din prisma spectatorilor la un meci. Fara patos, dezinteresat, oricum jocurile de mult facute nu vor putea fi schimbate nici de cel mai independent ziar. In aceasta toamna trebuie sa ne pastram sangele rece. Sa nu exultam nici de dragul opozitiei, dar mai ales de dragul puterii. Mirajul puterii este periculos. Il ascultam pe Ion Cristoiu si mi-am dat seama ca are dreptate cand spunea ca in fiecare partid mare sunt mai multi centri de putere. Chiar si pe plan local, si nu poti sa-i satisfaci pe toti. Este preferabil sa-i tratezi cu echidistanta, sa-i lasi sa-si spele rufele intre ei, dar sa le arati limitele. S-au suparat cativa politicieni pe mine si, la acel moment, nu am inteles de ce. Dupa un timp, am realizat ca problema nu era la mine, ci la ei. Lipsa de discernamant le-a jucat feste. Nu pot intelege de ce un politician, de altfel bine asezat, cat pentru noua vieti, nu poate realiza la un moment dat ca nu mai merge. Ca piata cere altceva, ca steaua norocoasa a apus. Politicienii nostri nu stiu sa piarda, nu stiu sa-si lase loc de buna ziua. Cauta cu inversunare prim-planul, cu toate ca nu mai au nimic de spus. Tocmai din acest motiv mi-am propus sa renunt la vehementa. Asadar, in noiembrie vom avea un derby si trebuie sa-l privim ca atare, fara sa ne cramponam. Dupa modelul vedetelor fotbalistice Steaua si Dinamo, in alegeri se vor intalni Alianta cu "+" si Alianta cu "-". Raportul de forte este sensibil egal, cu un minus pentru opozitie care, neasteptat, inca nu reactioneaza. Nu inteleg ce asteapta... poate listele PD-ului. Oricum, ele nu vor preschimba decisiv minusul in plus. Si nu din cauza numelor care vor fi pe lista, ci din cauza orgoliilor celor care nu vor fi. Daca ei nu sunt in stare sa-si recunoasca cu onoare infrangerea, nu vor putea renunta prea usor la ideea dulce a razbunarii. La cum ii percep, i-as vedea in stare sa dea mana si cu dusmanii de moarte, numai de dragul de a-si vedea ingenuncheati adversarii. Acesti oameni fac parte din categoria mercenarilor care sunt in stare sa-si dea sufletul pe trei arginti. Se tocmesc, isi pierd mintile, se tarasc si implora mila, vand si cumpara. La ce bun sa te consumi pentru astfel de exponente nefericite ale naturii umane?! La ce bun sa dai credit acestor politicieni desantati, fara frica de Dumnezeu?! PSD va pierde doar daca propriii oameni se vor ridica impotriva lui. Si asta e posibil. Nemultumiti sunt multi si sigur vor mai aparea si altii. E greu sa-i multumesti pe toti intr-un an electoral. Oamenii nu mai pot fi mintiti, dusi cu zaharelul promisiunilor din campania localelor. Revin obsesiv cu o tema... PSD nu poate fi infrant decat de PSD.