La Tuca Show

.O pilda plina de intelepciune povesteste ca un grup de europeni au ajuns intr-o zi, pe inserate, intr-un sat de bastinasi din Africa. Ei au gasit imediat coliba sefului de trib, cea mai mare si mai bogata din toata asezarea. Seful a iesit, imbracat in frunze de palmier si cu o palarie ridicola din pene de pasare pe cap. Fo-Cama, caci asa il chema pe boss, le-a adus oaspetilor toate bunatatile si i-a cinstit ca pe niste prieteni vechi, desi nu se cunosteau. Dupa ce noaptea a aruncat satul in bezna, el a pus sa se aprinda focuri mari intre colibe si a chemat fetele tinere din trib, punandu-le sa danseze pentru oaspeti. Europenii au fost incantati de primirea de care s-au bucurat, crezand ca seful africanilor din trib este un om ospitalier din fire. Ceva mai tarziu au inteles care era motivul. In timp ce priveau spectacolul oferit de tinerele femei, Fo-Cama i-a intrebat, ridicandu-si semet capul: "Si... ce se mai vorbeste despre mine prin Europa?". Am auzit, zilele trecute, o alta istorioara picanta, despre Marian Foca, liderul sindicatului "Fratia". Se spune ca personajul cu pricina a mers la sediul unei intreprinderi din oras, cu ceva treaba. La poarta, el a fost oprit de o femeie care l-a intrebat unde vrea sa mearga. Seful sindicatului "Fratia" a fost foarte jignit de intrebarea femeii si a intrebat-o pe un ton ce nu admitea replica: "Ce, nu ma cunosti?". Angajata intreprinderii, care era platita tocmai pentru a controla accesul in incinta, i-a spus pe un ton politicos ca nu il cunoaste, ceea ce l-a indignat si mai rau pe Marian Foca. Trebuie sa marturisesc ca si mie mi-a luat ceva timp ca sa imi amintesc de Foca. Insa, cred ca ar fi fost mai bine sa nu imi fi amintit de unde il stiu pe cel mai important om din viata publica a orasului. Este vorba despre greva studentilor din 1998. Atunci am mers la primarie mai multi reprezentanti ai studentilor, pentru a sta de vorba cu alesul constantenilor, in vremea aceea Gheorghe Mihaesi, si cu liderul sindicatului "Fratia", Marian Foca. Am fost primiti, dupa o saptamana de insistente, in biroul primarului. "Bine ati venit la emisiunea Tuca Show!", a spus primarul, imediat cum am intrat in birou, asezandu-si bretelele pe care le purta, probabil intentionat, in ziua aceea. Una dintre revendicarile noastre era legata de Casa de Cultura a Sindicatelor din Constanta. Pentru ca orasul nu are o Casa a Studentilor, noi ceream sa fim primiti la Casa de Cultura, unde aveam de gand sa organizam activitati cultural-artistice. Primarul si Marian Foca au acceptat in principiu, iar atunci cand intentionam sa discutam detaliile, Mihaesi a zambit larg si ne-a spus, tinandu-se de bretele: "Va multumesc pentru ca ati acceptat invitatia mea, emisiunea s-a terminat". Replica fusese data cu zambetul pe buze, dar am inteles din atitudinea primarului ca nu mai e loc de intors. De aceea, am parasit biroul si l-am asteptat pe hol pe Marian Foca. El a iesit dupa cateva minute, ne-a tras deoparte, intr-un colt, si ne-a spus ca vom colabora de minune. Nu o sa fie chiar gratis, asa cum fusese intelegerea cu primarul, ca doar totul costa! In acelasi timp, era sigur ca ne vom intelege la bani. Ca asa este la Tuca Show.