Li s-a rupt de reexaminare

Momentan adună semnături, mai departe, vor cânta în baie până la epuizare! Cam la asta se reduce activitatea artiştilor lirici de la Operă. Acum sunt şomeri, iar şansa lor de reangajare este nulă.

Dacă nu cumva s-au gândit din timp să lase talentul de-o parte şi să se apuce vertiginos de meserii mai lumeşti, atunci pot să-şi plângă în continuare de milă, singuri. Culmea, aceştia, artiştii adică, au intrat în aceeaşi oală, mare şi sub presiune, cu funcţionarii publici din administraţia locală. Chiar dacă statutul lor nu este acesta, ce mai contează pentru cei de la Consiliul Judeţean Constanţa (CJC), care, astfel, au găsit pe cine să dea afară fără a avea vreo remuşcare? Aşa că ai lor, rude, prieteni, colegi de grădiniţă, funcţionari în cadrul CJC, rămân pe post bine-mersi, iar ăia care cântă sau cine ştie ce mai fac în instituţiile de cultură, lucruri reprobabile şi abominabile, sunt disponibilizaţi, ca să iasă la număr. Dacă tot trebuia să se taie din componenţa CJC cam 400 de oameni, de ce să nu fie aceia, vreo 350, de la instituţiile de cultură? Şi aşa s-a şi făcut, cu toate că lui Nicuşor Constantinescu, preşedinte lor, al tuturor, i se rupea... sufletul de artişti. Mai departe, angajaţii CJC au fost nevoiţi să susţină un concurs, o reexaminare, prin care să se vadă cine poate să facă faţă funcţiei şi cine nu. Mai încape vreo urmă de îndoială că examenele nu au existat pe bune? Sau că le-au trecut aceleaşi genii care trebuie? Numai fraierii de la presă care ştiu sigur că în ziua X se susţinea un anumit concurs, se mai ceartă la telefon cu purtătorii de cuvânt, care nu ştiu ce se întâmplă sub nasul lor. De fapt, ştiu, dar este un secret tenebros pe care nu-l pot dezvălui nici în chinurile Inchiziţiei. Am o curiozitate bolnăvicioasă: ce subiecte au avut la reexaminare şi cine a corectat lucrările? Dar i-a supravegheat cineva nu, să nu-şi aducă fiţuici? Deci, curăţenia în CJC s-a făcut! Au rămas tot ai lor, falnici şi drepţi în faţa ălora care nu au pile. Aceasta este Constanţa pe care o merităm şi pe care unii, mai slabi de înger, au votat-o cu patos şi sete şi în care Opera nu produce tot atâtea lucruri bune pe cât poate să facă un cejecist în 8 ore de muncă pe plantaţia de maci.