Lustruiti-va ghetutele!

Am fost, n-am fost cuminţi, astăzi ne pregătim ghetuţele. Este o tradiţie la care unii oameni, printre care mă număr şi eu, nu pot renunţa, nici măcar când, după toate aparenţele, s-au făcut mari.

Gestul de a dărui este cel mai apreciat în această perioadă. Trebuie, însă, să ştim să şi primim. Să ne bucurăm de fiecare dar, indiferent de valoarea sa. Este posibil ca anul acesta cadourile de Moş Nicolae şi de Crăciun să fie sub aşteptările noastre, mai ales după ce, anul trecut, moşul a fost mai bogat. Trebuie să primim toate darurile cu aceeaşi căldură. Dar să privim partea plină a paharului. După toate estimările, anul acesta românii vor cheltui mult mai puţini bani cu ocazia Crăciunului, fapt care poate avea şi un aspect pozitiv: sărbătoarea Crăciunului - a Naşterii Domnului - va fi mai puţin comercială, comparativ cu anul trecut. Nu ştiu, deocamdată, cum voi aprecia pe pielea mea acest lucru, dar încerc să preîntâmpin o eventuală dezamăgire. Ceea ce ne macină acum nu sunt darurile de Crăciun, ci dacă vom face faţă lunilor de început de an 2010, când se anunţă noi explozii de preţuri. Cred că noi, românii, suntem obişnuiţi cu puţin. Nu va fi un şoc prea mare, decât dacă nu strângem cureaua până la ultima gaură. Niciodată nu am avut prea mult. A fost o scurtă perioadă de creştere economică - a fost conjunctura mondială de aşa natură - perioadă pe care am şi uitat-o. Cred că trebuie să ne lustruim cu toţii ghetuţele de Moş Nicolae, pentru că nu se ştie dacă anul viitor le vom mai avea, ori dacă Moşul nu va fi tentat chiar el să plece cu ele, neavând unele ale lui. Ştiu că sunt români care în această perioadă fac eforturi pentru ca cei mici să nu simtă lipsurile şi să aibă o copilărie neumbrită de neajunsurile unei vieţi de adult. Nu trebuie să se simtă în nici un caz dezamăgiţi, trişti, din cauza faptului că nu le pot oferi daruri multe şi scumpe copiilor, ci trebuie să se simtă mândri că reuşesc cu posibilităţi minime să şi-i crească şi să aibă grijă să fie sănătoşi. Dincolo de toate aceste aspecte, mai puţin fericite, trebuie să ne păstrăm optimismul. Aşa suntem noi, românii. La noi, întotdeauna după vale, urmează în deal. După ce ne dezamăgim până la lacrimi, ne vine inima la loc şi zâmbim şi râdem din tot sufletul. Facem haz de necaz când ne e mai rău, înjurăm, dăm cu căciula de pământ, dar ne revenim câteva minute mai târziu, dându-ne seama că dracul nu-i chiar atât de negru. Să primi, aşadar, şi sărbătorile din acest an cu zâmbetul pe buze. Deci nu vă mai ţin! Hai, lustruiţi-vă ghetuţele!