Mai bine totul decat nimic!

Inca o data a iesit ca ei. Ei, adica guvernantii. Profesorii s-au umflat in pene, au amenintat ca ingheata anul. Adica acelasi scenariu ca la fiecare final de an scolar, atunci cand dascalii tot spera sa obtina vreo marire de salariu. Insa, guvernantii au priceput foarte repede ca profesorii din Romania nu vor avea niciodata indrazneala de a merge pana la capat, chiar daca, pe zi ce trece, se vede tot mai clar ca fac parte dintr-o categorie defavorizata. Probabil ca la profesori se vede cel mai clar preferinta pentru un loc de munca sigur, chiar daca mai prost platit. De aceea, de multe ori cadrele didactice au preferat sa taca sau sa isi opreasca la jumatate actiunile de protest, de teama unor urmari nefericite pentru ei. Ca, vorba aia: mai bine doua milioane de lei pe luna decat nimic! Anul acesta a fost la fel. Negocierile au plecat de la 50 de procente. Oricine stie ca la negocieri este foarte greu sa obtii totul. Mai lasi tu, mai pune el, insa la final trebuie sa te regasesti la un nivel decent fata de cererea initiala. De la solicitarea unei mariri de 50 la suta, liderii sindicali au ajuns sa fie de acord cu 5 procente. Au urmat declaratii in presa, in care autorii acestui scenariu incercau sa explice ca semnarea conventiei nu inseamna ca ei vor multumi Guvernului pentru ce le-a oferit, dar oamenii trebuie sa inteleaga faptul ca s-a renuntat la greva pentru ca profesorii semnatari au fost putini. Asta ma face sa ma gandesc la zvonurile care vorbesc despre o intelegere de taina intre Guvern si liderii sindicali. Ca doar au si ei interesele lor! Dezamagirea in legatura cu acest final al miscarii de protest a cadrelor didactice imi aminteste de un eveniment consumat in 1999, cand profesorii universitari au hotarat sa declanseze o greva pentru a obtine reintoarcerea a 4.000 miliarde de lei la bugetul MEN. Cu alte cuvinte, ei solicitau respectarea legii care garanta un procent de patru la suta din PIB pentru educatie. Din acesti bani, spuneau ei, urmeaza sa fie marite salariile, fondul de burse si sa fie asigurate si alte avantaje pentru studenti. In acea vreme, impreuna cu alti colegi care voiau sa schimbe lumea, ne implicasem in Liga Studentilor de la Universitatea "Ovidius". Inainte de a incepe miscarea lor de protest, reprezentantii profesorilor universitari s-au intalnit la Galati. Ei ne-au invitat si pe noi, reprezentantii studentilor, si ne-au cerut sa ii sprijinim in greva, ca doar avem acelasi interes! Astfel ca, atunci cand ei au inceput greva de avertisment, ne-am legat si noi banderole colorate pe brat, dupa modelul japonez. Greva profesorilor s-a incheiat insa, inainte de a incepe, caci liderii de sindicat au semnat un protocol cu Guvernul, in care li se promitea o marire de salariu, pe care nu au primit-o niciodata. Cat despre bani pentru burse si pentru fondul de carte al bibliotecilor universitare, profesorii au uitat sa ii mai ceara. Si uite-asa, noi, studentii, ne-am trezit singuri, desi fusesem asigurati ca avem interese comune si ca vom merge alaturi. Replica a fost una pe masura: a urmat greva studentilor, care a durat o luna de zile si a cuprins intreaga tara. De aceea nu ma mira ca in acest an liderii de sindicat din invatamant au acceptat firimiturile propuse de Guvern. Ca mai bine putin decat nimic!